
Un implant dentar inserat în zona posterioară a mandibulei poate fi situat în apropierea canalului mandibular, structura osoasă prin care trece nervul alveolar inferior. Distanța disponibilă diferă de la un pacient la altul, motiv pentru care evaluarea anatomiei înainte de intervenție este esențială.
Apropierea de nerv nu înseamnă automat că implantul nu poate fi realizat. Înseamnă însă că poziția și dimensiunea acestuia trebuie planificate cu atenție, în funcție de osul disponibil și de viitoarea restaurare.
Înainte de inserarea unui implant aproape de nerv, medicul evaluează:
Nervul alveolar inferior traversează mandibula prin canalul mandibular și are un rol important în sensibilitatea dinților inferiori, iar prin ramurile sale contribuie la sensibilitatea buzei inferioare și a bărbiei.
În zona posterioară a mandibulei, implanturile pot fi planificate relativ aproape de acest canal. Distanța disponibilă depinde atât de anatomia individuală, cât și de cantitatea de os rămasă după pierderea dinților.
După extracție, creasta osoasă suferă un proces natural de remodelare și își poate reduce dimensiunile. Dacă pierderea osoasă este importantă, înălțimea disponibilă deasupra canalului mandibular poate deveni mai mică.
Acesta este motivul pentru care aceeași lungime de implant nu este potrivită automat pentru fiecare pacient.
Dacă nervul alveolar inferior este afectat în timpul intervenției, pot apărea modificări ale sensibilității în zona corespunzătoare.
Pacientul poate resimți:
Manifestările pot avea intensități și durate diferite, în funcție de mecanismul și amploarea afectării nervului. Amorțeala și parestezia sunt printre manifestările descrise cel mai frecvent în leziunile nervoase asociate implanturilor mandibulare.
Unele tulburări de sensibilitate pot fi temporare, însă altele pot persista. Din acest motiv, prevenția este mult mai importantă decât gestionarea unei complicații după apariția ei.
Evaluarea anatomiei, identificarea canalului mandibular și alegerea corectă a poziției și dimensiunii implantului fac parte din etapa de planificare.
CBCT-ul, tomografia computerizată cu fascicul conic, oferă informații tridimensionale despre zona în care urmează să fie inserat implantul.
Atunci când este indicat, medicul poate evalua:
Academia Americană de Radiologie Orală și Maxilo-Facială (AAOMR) recomandă CBCT drept metoda de elecție pentru imagistica transversală preoperatorie a situsurilor implantare, investigația fiind indicată pe baza evaluării clinice și cu un câmp de examinare adaptat zonei de interes.
Radiografia panoramică oferă o imagine bidimensională și poate fi utilă pentru evaluarea generală inițială. Nu permite însă aprecierea tridimensională a grosimii osului și a raportului spațial cu canalul mandibular.
Atunci când aceste informații sunt necesare pentru stabilirea poziției implantului, CBCT-ul aduce date suplimentare importante pentru planificare.
Planificarea începe cu stabilirea poziției pe care implantul trebuie să o aibă pentru a susține corect viitoarea coroană.
Pe baza examenului clinic și a investigațiilor imagistice, medicul stabilește dimensiunile și poziția implantului astfel încât să existe un raport favorabil atât cu osul disponibil, cât și cu structurile anatomice din jur.
Se iau în calcul:
Scopul nu este doar evitarea canalului mandibular. Implantul trebuie să fie poziționat corect și din punct de vedere protetic, astfel încât viitoarea restaurare să poată funcționa corespunzător.
În anumite situații cu înălțime osoasă redusă pot fi luate în calcul implanturi mai scurte.
Acestea nu reprezintă însă o soluție universală. Alegerea lungimii și diametrului trebuie făcută în funcție de anatomie, zona tratată, solicitările funcționale și tipul restaurării.
Consensurile ITI consideră implanturile scurte o opțiune validă în anumite cazuri cu înălțime osoasă redusă, inclusiv atunci când utilizarea acestora poate reduce riscul afectării unor structuri anatomice precum nervii.
În anumite cazuri, poziția implantului poate fi adaptată pentru valorificarea unei zone osoase mai favorabile.
Această modificare trebuie însă să rămână compatibilă cu poziția viitoarei coroane. Nu este indicat ca implantul să fie mutat pur și simplu într-o zonă cu mai mult os dacă acest lucru compromite rezultatul protetic.
Atunci când cantitatea de os disponibilă nu permite inserarea unui implant în condiții corespunzătoare, pot exista și alte variante terapeutice.
În funcție de particularitățile cazului, pot fi analizate proceduri de augmentare osoasă sau alte abordări chirurgicale. Alegerea se face individual, după evaluarea clinică, imagistică și protetică.
După intervenție pot exista durere locală, sensibilitate și inflamație asociate procesului normal de vindecare.
În schimb, modificările de sensibilitate trebuie urmărite cu atenție. Dacă după dispariția efectului anesteziei persistă sau apar:
Diagnosticul precoce este important atunci când există suspiciunea unei afectări nervoase. Literatura de specialitate subliniază importanța evaluării rapide atunci când sensibilitatea rămâne modificată după dispariția anesteziei.
Înainte de intervenție, planul trebuie construit în jurul anatomiei reale a pacientului, nu doar în funcție de locul în care lipsește dintele.
Sunt evaluate în special:
Distanța până la canalul mandibular
Este important să fie cunoscut raportul dintre zona viitorului implant și traseul canalului mandibular.
Volumul osos disponibil
Înălțimea și grosimea crestei osoase influențează dimensiunea și poziția implantului.
Poziția viitorului implant
Implantul trebuie planificat astfel încât să respecte anatomia și, în același timp, să permită realizarea corectă a viitoarei coroane.
Dimensiunea implantului
Lungimea și diametrul se aleg individual. Un implant mai lung nu este automat un implant „mai bun” dacă anatomia nu permite utilizarea lui în condiții favorabile.
Alternativele disponibile
Dacă volumul osos este redus, medicul poate analiza implanturi cu alte dimensiuni, o altă strategie de poziționare sau proceduri suplimentare, în funcție de caz.
Poate fi posibil, în funcție de cantitatea de os disponibilă, poziția canalului mandibular și posibilitatea alegerii unei dimensiuni și poziții adecvate pentru implant. Răspunsul se stabilește individual după evaluarea clinică și imagistică.
Pot apărea modificări ale sensibilității, precum amorțeală, furnicături sau alte senzații neobișnuite la nivelul buzei inferioare ori bărbiei. Orice astfel de simptom după dispariția anesteziei trebuie comunicat medicului.
Amorțeala produsă de anestezia locală este normală cât timp aceasta își menține efectul. Dacă amorțeala persistă după ce efectul anesteziei ar fi trebuit să dispară sau apare o modificare neobișnuită a sensibilității, este recomandată evaluarea medicală.
Indicația investigației se stabilește în funcție de situația clinică. Pentru planificarea tridimensională a unui situs implantar și mai ales atunci când raportul cu canalul mandibular trebuie evaluat precis, CBCT-ul poate oferi informații esențiale.
În anumite cazuri, da. Implanturile scurte pot fi o opțiune atunci când înălțimea osoasă este limitată, dar alegerea lor depinde de mai mulți factori anatomici, chirurgicali și protetici.
Contactează medicul dacă, după dispariția efectului anesteziei, observi amorțeală persistentă, furnicături, senzație de arsură, durere neobișnuită sau alte modificări ale sensibilității.
„Apropierea canalului mandibular nu înseamnă automat că tratamentul cu implant nu poate fi realizat. Înseamnă că anatomia trebuie analizată atent și că poziția și dimensiunea implantului trebuie stabilite înainte de intervenție. Evaluarea clinică, imagistica tridimensională atunci când este indicată și planificarea pornind de la viitoarea restaurare contribuie la alegerea unei soluții adaptate fiecărui pacient.” - Dr. Bogdan Bumbu
