Operație chist dentar: când este necesară și cât durează

Un chist dentar este o formațiune sub formă de sac sau cavitate închisă, plină cu lichid, care se dezvoltă în interiorul osului maxilar sau la nivelul țesuturilor moi din jurul dinților.

Majoritatea chisturilor oaselor maxilare au caracteristici similare, și anume creștere lentă, asimptomatică, expansivă, ceea ce va duce în cele din urmă la deformarea oaselor. Din acest motiv, este nevoie de îndepărtarea acestora printr-o intervenție chirurgicală.

Dr. Marina Băjinaru, medic specialist Chirurgie Dento-alveolară, explică în acest articol care sunt cauzele apariției unui chist dentar, de câte tipuri sunt chisturile dentare, dar și care este tratamentul recomandat.
 

Un chist dentar este o formațiune patologică umplută cu lichid de natură bacteriană, care se dezvoltă la rădăcina dintelui, de obicei ca urmare a unei infecții netratate.  

Cauze ale chistului dentar:

• infecții bacteriene cronice cauzate de carii netratate;
• necroza pulpară (nerv mort);
• tratamente de canal incorecte;
• traume la nivel dentar.

Tipuri de chisturi dentar

În funcție de cauza care a dus la apariția chistului, dar și de poziționarea acestora, chisturile dentare pot fi inflamatorii sau chisturi de dezvoltare.

Chisturi inflamatorii:

• Chist periapical – se dezvoltă la vârful rădăcinii unui dinte devital (fără nerv), ca urmare a inflamației provocate de carii dentare sau traumatisme. Reprezintă cele mai frecvente tipuri de chisturi odontogene.
• Chist rezidual - apare atunci când un chist periapical nu este îndepărtat complet în timpul extracției dintelui. Din punct de vedere microscopic, chisturile reziduale sunt identice cu cele periapicale.
• Chist paradentar - numit și chist de bifurcație bucală, acest tip de chist apare la nivelul coroanei sau rădăcinii unui dinte parțial sau complet erupt.

Chisturi de dezvoltare:

• Chist dentiger - apare atunci când se acumulează lichid între coroana dintelui și epiteliul smalțului, ceea ce duce la dilatarea foliculului dentar. Poate apărea la molarul de minte care rămâne blocat în os.
• Chist de erupție - apare atunci când foliculul dentar nu se separă corespunzător de dintele aflat în erupție.
• Chist gingival - apare la nivelul gingiei, de obicei în apropierea dinților. În cele mai multe cazuri, este benign și nu provoacă durere.
• Chist parodontal lateral – este o formațiune care apare lângă rădăcina dintelui, din mici resturi de țesut rămase din perioada în care dinții se dezvoltă.
• Keratocist – este cauzat tot de resturi de țesut rămase din perioada în care dinții se dezvoltă. Deși este asimptomatic, la fel ca celelalte tipuri de chist, atunci când ajunge la dimensiuni mari, poate fi însoțit de durere.

Depistarea unui chist dentar este dificilă, nu doar în fazele incipiente, ci chiar și atunci când atinge dimensiuni mari, deoarece este asimptomatic.  

“De multe ori, chistul dentar este descoperit întâmplător în timpul unor controale de rutină, printr-o investigație de tipul tomografiei computerizate (CBCT). Examenul clinic și interpretarea investigațiilor radiologice sunt esențiale în evaluarea unui chist. Testarea vitalității dintelui este la fel de importantă. Aceasta este necesară pentru stabilirea unui diagnostic diferențial corect și pentru alegerea planului de tratament adecvat.”, explică Dr. Marina Băjinaru, medic specialist Chirurgie Dento-alveolară.

Chist dentar radiografie  

Realizarea unei radiografii dentare este, de cele mai multe ori, singura modalitate de a descoperi un chist dentar de natură inflamatorie.  

Dintele afectat este devital, de obicei ca urmare a unor carii dentare extinse și/sau a unui traumatism, astfel că nu apare durerea la nivelul rădăcinii.

Radiologic, chistul periapical apare ca o zonă radiotransparentă uniloculară la nivelul vârfului rădăcinii dintelui, cu margini bine delimitate, care pot fi uneori delimitate de un contur osos dens.

Chisturile dentare nu dispar de la sine și, dacă nu sunt tratate, ele cresc în dimensiune.

De cele mai multe ori, principala opțiune terapeutică este tratamentul endodontic (tratamentul de canal).

“În cazul granuloamelor periapicale, faza incipientă a chisturilor, ca primă intenție se poate încerca tratamentul endodontic. Dacă leziunea persistă, se va practica tratamentul chirurgical conservator al dintelui cauzal, cu rezecție apicală, o intervenție chirurgicală mult mai mică decât chistectomia, cu păstrarea dintelui.” - Dr. Marina Băjinaru.

Chistectomia, interventia prin care se îndepărtează chistul dentar, este necesară atunci când infecția nu mai poate fi tratată prin metode endodontice, adică atunci când chistul a atins dimensiuni mari.  

Exista două metode chirurgicale prin care se elimina chistul dentar:

• Rezecția apicală, ce implică îndepărtarea vârfului rădăcinii  dintelui afectat, împreună cu chistul, dacă acesta este incă de dimensiuni foarte mici.
• Chistectomia se realizeaza sub anestezie locală și presupune efectuarea unei incizii în gingie, pentru a evidentia chistul, și îndepărtarea acestuia.

Extracția dentară este indicată în situațiile în care dintele asociat este compromis iremediabil și chistul are dimensiuni mari. 

Durata operației de chist dentar (chistectomia dentară) variază în funcție de dimensiunea și localizarea chistului, respectiv de gradul de complexitate al intervenției.  

Durata chistectomiei dentare poate fi între 30 de minute și câteva ore. 

Costul unei chistectomii dentare la DENT ESTET este influențat de localizarea chistului, de mărimea acestuia, dar și de tipul de anestezie.

Consultă lista de tarife DENT ESTET. 

Recuperarea după o chistectomie dentară durează, de regulă, 7-14 zile, implicând un ușor disconfort și edem (umflătură) în primele 48-72 de ore.

Aceste simptome se reduc prin utilizarea de comprese cu gheață și medicație. De asemenea, este important să se evite efortul fizic,  fumatul și alcoolul pentru a nu apărea complicații. 

Dimensiunea mare a unui chist dentar pune în pericol structurile osoase și dinții vecini.  

Tratamentul lor, chirurgical sau nechirurgical, este recomandat pentru a elimina sacul chistic, a curăța zona infectată și a preveni complicațiile grave, precum acutizarea si abcesul dentar, pierderea dinților sau fractura maxilarului.