Retracția gingivală: de ce se retrag gingiile și când este necesară grefa gingivală

Retracția gingivală apare atunci când gingia se retrage și lasă descoperită o parte din rădăcina dintelui. Pe lângă modificarea aspectului zâmbetului, aceasta poate provoca sensibilitate dentară și poate afecta sănătatea orală.  

Identificarea cauzei este esențială pentru stabilirea tratamentului potrivit, care poate include, în anumite situații, realizarea unei grefe gingivale. 

Retracția gingivală reprezintă deplasarea apicală a gingiei, în sus pentru dinții arcadei superioare și în jos pentru dinții arcadei inferioare, cauzând expunerea rădăcinii dentare. De obicei, este expusă doar fața vizibilă a dinților, adică fața vestibulară, dar sunt și cazuri în care sunt afectate și fețele interioare ale dinților, respectiv fețele palatinale pentru dinții superiori și fețele linguale ale dinților inferiori.

“Odată gingia retrasă, rădăcina dentară nu mai este protejată împotriva mediului din cavitatea bucală. Din acest motiv, dinții devin mai vulnerabili la stimuli fizici, chimici și termici. Astfel, dinții pot fi sensibili la variații de temperatură, la acru, dulce și, cel mai adesea, extrem de sensibil la atingerea cu periuța sau la alți stimuli mecanici.” – Dr. Vanda Popa, Medic stomatolog cu expertiză în parodontologie  și certificare în tratamente cu laser.

La începutul retracției, disconfortul este mult mai mare la acești stimuli, ameliorându-se odată cu trecerea timpului.

Un alt aspect este că dinții afectați „par mai lungi” și, în consecință, este afectat zâmbetul din punct de vedere estetic. Dacă nu dispare cauza retracției, se poate ajunge chiar la pierderea dintelui, deci și la afectarea funcțională.

Retracția gingivală poate fi și un semn al bolii parodontale, care reprezintă o afectare a țesuturile de susținere ale dintelui. În cazul în care placa bacteriană continuă să se acumuleze pe zona retrasă, pot apărea sângerarea gingivală și pungile parodontale. 

Unul dintre primele semne ale retracției gingivale este modificarea aspectului dinților. Din cauza descoperirii rădăcinii, dinții par mai lungi, iar pacientul observă schimbarea din punct de vedere estetic.

Rădăcina dintelui este acoperită de cement, nu de smalț, cum este coroana dentară, iar acest lucru duce la hiperestezie și hipersensibilitate, urmate de o igienă deficitară.

Stimulii externi, atât cei termici, cât și cei chimici, provoacă disconfort atunci când pacientul consumă alimente reci, calde, dulciuri sau alimente acre.

Hiperestezia apare de cele mai multe ori prima și este extrem de supărătoare, mai ales în fazele incipiente. Din cauza ei, pacientul nu mai poate realiza corect periajul, iar de aici pot apărea alte complicații. 

Diagnosticul presupune examinarea gingiilor și măsurarea retracției, precum și parodontometria și evaluarea țesuturilor de susținere a dinților.

“Există clasificări internaționale utilizate pentru stabilirea tratamentului și a prognosticului. Investigațiile radiologice, precum radiografia digitală sau CBCT, arată nivelul osos, care este foarte important în stabilirea prognosticului. Pe baza evaluării se stabilește cauza retracției și planul de tratament.” – Dr. Vanda Popa 

În funcție de situația clinică, medicul poate decide un tratament nechirurgical sau unul chirurgical.

Tratamentul nechirurgical al retracției gingivale

În anumite situații, abordarea inițială a retracției gingivale urmărește eliminarea factorilor favorizanți, menținerea sănătății parodontale și prevenirea progresiei acesteia.

Tratamentul nechirurgical poate include:

• Corectarea tehnicii de periaj: adoptarea unei tehnici blânde și utilizarea unei periuțe cu peri moi, pentru a reduce traumatizarea gingiei.
• Igienizarea profesională și tratamentul parodontal: îndepărtarea plăcii bacteriene și a depozitelor de tartru, precum și tratarea inflamației parodontale, atunci când sunt indicate.
• Gestionarea sensibilității dentare: utilizarea produselor desensibilizante sau aplicarea tratamentelor profesionale recomandate de medic.
• Monitorizarea evoluției: evaluarea periodică a nivelului gingival pentru a identifica eventualele modificări și a adapta planul de tratament.

Tratamentul chirurgical al retracției gingivale

Tratamentul chirurgical poate presupune acoperirea rădăcinilor expuse prin tehnici de chirurgie mucogingivală, repoziționarea țesutului gingival și utilizarea grefelor gingivale atunci când sunt indicate. 

Țesutul gingival pierdut nu revine, de regulă, spontan la poziția inițială. Oprirea progresiei retracției nu înseamnă și acoperirea rădăcinii deja expuse.

În anumite situații, tratamentul chirurgical poate reface acoperirea gingivală. Remediile naturale, pastele de dinți și apa de gură nu pot reface țesutul gingival pierdut. 

Grefa gingivală este o procedură chirurgicală prin care se adaugă țesut gingival într-o zonă în care gingia este prea subțire sau s-a retras, expunând o parte din rădăcina dintelui.

Scopul intervenției este de a îmbunătăți protecția țesuturilor din jurul dintelui, de a crește grosimea gingiei sau, în anumite cazuri, de a acoperi rădăcina expusă.

Țesutul utilizat pentru grefă poate fi recoltat, de regulă, de la nivelul palatului (cerul gurii) sau poate proveni din alte surse de țesut adecvate, în funcție de tehnica aleasă. 

Grefa gingivală poate fi recomandată atunci când retracția gingivală duce la expunerea rădăcinii dentare, iar pacientul prezintă probleme funcționale, estetice sau un risc crescut de agravare a situației.

Situații în care poate fi indicată greva gingivală:

• Sensibilitatea dentară persistentă, provocată de expunerea rădăcinii la stimuli termici, chimici sau tactili.
• Nemulțumirea estetică, în special atunci când retracția gingivală afectează aspectul zâmbetului sau creează diferențe vizibile între dinți.
• Dificultățile de igienizare, atunci când forma zonei expuse favorizează acumularea plăcii bacteriene sau face curățarea mai dificilă.
• Riscul de progresie a retracției, în anumite situații în care țesutul gingival este subțire sau există factori locali care favorizează pierderea suplimentară de țesut.
• Prezența leziunilor cervicale radiculare, atunci când expunerea rădăcinii este asociată cu uzură sau pierdere de substanță dentară și este necesară o abordare terapeutică individualizată.

“Nu orice retracție gingivală necesită intervenție chirurgicală. Indicația pentru grefă gingivală se stabilește după evaluarea sănătății parodontale, a grosimii țesuturilor, a poziției dintelui și a caracteristicilor retracției. În funcție de aceste elemente, putem estima posibilitatea acoperirii parțiale sau complete a rădăcinii.” – Dr. Vanda Popa

În unele cazuri, înainte de a începe un tratament ortodontic, la pacienți cu biotip subțire, medicul parodontolog și medicul ortodont pot indica efectuarea unei grefe gingivale pentru a preveni retracția gingivală.

În implantologie, este foarte des indicată grefa gingivală pentru a avea țesut conjunctiv fix în jurul implantului, ceea ce reduce riscul de apariție a periimplantitei. 

Intervenția de grefă gingivală presupune următoarele etape:

1. Evaluarea și pregătirea zonei în care urmează să fie realizată intervenția.
2. Administrarea anesteziei locale.
3. Prelevarea țesutului, de regulă din zona palatului, dacă tehnica aleasă presupune acest lucru.
4. Poziționarea și fixarea grefei în zona care necesită tratament.
5. Recomandările postoperatorii și controalele pentru monitorizarea vindecării. 

Ce este normal să simți după intervenție?

După intervenția de grefă gingivală pot apărea următoarele manifestări:

• Disconfort sau durere gestionabilă. O senzație de jenă, pulsație locală sau arsură. Acest disconfort este mai mare la nivelul zonei de unde s-a recoltat grefa. Durerea cedează la antiinflamatoarele și analgezicele indicate de medic.
• Edem și echimoze. Obrazul sau buza încep să se umfle după 36 de ore și ating apogeul la 72 de ore, apoi umflătura începe să scadă.
• Tensiune sau senzație de amorțeală locală.
• Modificarea culorii grefei. În zilele 3–7, grefa își modifică culoarea, variind de la alb la gălbui. Sunt depozite de fibrină care fac parte din procesul de vindecare.
• Sângerări minore în primele zile.

Recomandări pentru vindecarea gingiei

Alimentația după intervenție

Pacientul va consuma alimente moi câteva săptămâni, pentru a evita impactul alimentar în zona grefei gingivale.

Igiena orală

În prima zi după intervenție, este important să protejăm zona operată și să evităm orice manevră care ar putea mobiliza grefa sau traumatiza țesuturile.

Controlul plăcii bacteriene rămâne important, chiar dacă igiena mecanică este temporar limitată în zona intervenției. În primele 7–14 zile, grefa trebuie protejată de presiunea și frecarea produse de mijloacele de igienă orală.

De reținut: protejarea zonei operate nu înseamnă neglijarea igienei orale. Dinții neimplicați în intervenție trebuie curățați în continuare, iar reluarea igienei în zona grefei trebuie făcută progresiv, conform indicațiilor medicului curant.

Evitarea traumatizării zonei operate

• Evitați atingerea zonei operate cu limba, degetele sau alte obiecte.
• Nu trageți de buză sau de obraz pentru a verifica aspectul grefei.
• Nu periați direct zona intervenției și nu utilizați ața dentară sau dușul bucal în regiunea respectivă până la acordul medicului.
• Evitați alimentele dure, crocante sau ascuțite, precum și mestecarea alimentelor în apropierea zonei operate.
• Evitați mișcările excesive care pot tensiona țesuturile sau suturile.
• Nu trageți de firele de sutură și nu încercați să îndepărtați singuri pansamentul parodontal, dacă acesta a fost aplicat.

Evitarea fumatului

Fumatul produce vasoconstricție periferică severă, privând grefa de sângele necesar integrării. Deci este interzis.

Respectarea controalelor

Respectarea controalelor postoperatorii este importantă pentru monitorizarea vindecării. 

Prevenirea retracției gingivale presupune atât menținerea unei igiene orale corecte, cât și identificarea factorilor care pot favoriza apariția acesteia.

Principalele recomandari:

• Periaj delicat, cu periuță cu peri moi. Folosește o periuță de dinți cu peri moi și evită presiunea excesivă sau mișcările agresive, care pot traumatiza țesuturile gingivale.
• Curățarea corectă a spațiilor interdentare. Utilizează ață dentară sau periuțe interdentare adaptate spațiilor dintre dinți, pentru a îndepărta placa bacteriană din zonele greu accesibile. Ața dentară trebuie folosită corect, nu traumatic.
• Controale stomatologice periodice. Consultațiile regulate permit identificarea timpurie a modificărilor gingivale și a factorilor care pot favoriza retracția.
• Tratamentul precoce al afecțiunilor parodontale. Gingivita și parodontita necesită evaluare și tratament adecvat pentru a limita inflamația și pierderea țesuturilor de susținere a dinților.
• Evitarea fumatului. Fumatul crește riscul de apariție și progresie a bolilor parodontale și afectează răspunsul țesuturilor la tratament.
• Monitorizarea zonelor în care există deja retracție. Dacă observi că dinții par mai lungi, apare sensibilitate dentară sau nivelul gingiei se modifică, solicită un consult stomatologic.

De reținut: prevenirea retracției gingivale începe cu obiceiuri corecte de igienă orală, dar presupune și identificarea factorilor individuali de risc. Medicul stomatolog te poate ajuta să alegi tehnica de periaj potrivită și să stabilești un plan personalizat de prevenție și monitorizare.