Ce sunt sigilările dentare și cum previn cariile dentare?

Caria dentară este deteriorarea sau distrugerea smalțului dentar – stratul exterior dur al dintelui – caracterizată prin apariția unor cavități. Dacă nu sunt tratate, aceste cavități se măresc și pot ajunge în interiorul dintelui, la nivelul camerei pulpare, unde se află terminațiile nervoase. În acest stadiu apar durerea și sensibilitatea dentară.

Cariile dentare sunt cauzate în principal de bacterii, dar și alți factori pot contribui la apariția lor. Ele apar frecvent atunci când alimentele bogate în carbohidrați (zaharuri și amidon) rămân mai mult timp pe dinți. Printre acestea se numără laptele, sucurile carbogazoase, stafidele, bomboanele, prăjiturile, sucurile de fructe, cerealele sau pâinea.

Bacteriile care trăiesc în mod normal în cavitatea bucală transformă aceste alimente în acizi. În combinație cu saliva, acești acizi și resturile alimentare formează placa bacteriană, care aderă la suprafața dinților. În timp, acizii erodează smalțul și duc la apariția cariilor.

Toți copiii au bacterii în cavitatea orală, deci toți sunt expuși riscului de a dezvolta carii dentare. Riscul este mai mare atunci când există:

• niveluri ridicate de bacterii cariogene;
• dietă bogată în carbohidrați;
• apă de băut cu conținut redus sau fără fluor;
• igienă orală deficitară.

Amânarea tratamentului unei carii poate duce la evoluția către leziuni dentare mai mari, cu afectarea nervului și apariția complicațiilor infecțioase. În final, se poate ajunge chiar la pierderea dintelui. Aceste situații necesită obturații dentare complexe sau tratamente de canal, proceduri mai laborioase și mai costisitoare comparativ cu o simplă sigilare dentară. 

Sigilarea dentară este o metodă de prevenire a cariilor dentare, care constă în aplicarea unui material protector în șanțurile și fosetele suprafețelor masticatorii ale molarilor și premolarilor permanenți sau temporari, dar și pe anumite suprafețe ale incisivilor superiori, la pacienții cu risc carios crescut.

Sigilanții dentari pătrund în fisurile și cavitățile anatomice ale dintelui și formează o barieră fizică pe suprafața acestuia, protejându-l împotriva acumulării plăcii bacteriene și a acțiunii acizilor. 

Materialele folosite

Materialele de sigilare pot fi împărțite în două categorii principale, în funcție de modul de întărire:

• Ionomeri de sticlă – se întăresc printr-o reacție acid-bază și au avantajul de a elibera fluor;
• Rășini compozite – se întăresc prin polimerizare, de obicei activată cu o lampă de fotopolimerizare dentară;
• Există și materiale hibride (ionomeri de sticlă modificați cu rășină sau rășini modificate cu poliacid), care combină proprietățile celor două categorii. 

Sigilările dentare oferă o protecție suplimentară prin acoperirea suprafețelor masticatorii ale molarilor și premolarilor, zone predispuse la acumularea plăcii bacteriene.

Un sigilant dentar este un strat subțire, aplicat pe dinte, care acționează permanent ca barieră de protecție pentru smalț.

Avantaje principale

• Prevenirea cariilor dentare – reduce riscul apariției leziunilor care, netratate, pot necesita obturații complexe sau tratamente de canal.
• Procedură simplă și nedureroasă – realizată rapid, fără anestezie, oferind confort pacientului.
• Menținerea sănătății orale – chiar și cu o igienă riguroasă, ultimele măsele sunt greu de curățat corect, iar acestea sunt cele mai protejate prin sigilare.
• Costuri mai mici pe termen lung – comparativ cu tratamentele necesare pentru dinți cariați sau afectați sever.
• Reparabilitate ușoară – dacă materialul se desprinde parțial, medicul poate reface sigilarea printr-o intervenție simplă și rapidă. 

Sigilările dentare sunt cel mai frecvent indicate pe primii molari permanenți, care erup în jurul vârstei de 6 ani. Totuși, ele pot fi aplicate și pe dinții temporari sau pe alți dinți permanenți (molari și premolari) cu șanțuri retentive, la pacienții cu risc carios crescut.

Candidații ideali pentru această procedură sunt:

• copiii aflați la vârsta erupției primilor molari permanenți;
• adolescenții cu predispoziție crescută la carii;
• adulții care prezintă suprafețe dentare greu de igienizat și un risc crescut de apariție a cariilor. 

• Igienă orală riguroasă – periaj de două ori pe zi și folosirea aței dentare. Sigilarea protejează suprafața masticatorie, dar nu și zonele interdentare.
• Controale stomatologice periodice – pentru a verifica integritatea sigilărilor și a le reface dacă este nevoie.
• Evitarea alimentelor dure și lipicioase – cum sunt caramelele sau bomboanele tari, care pot afecta stratul protector. 

Rolul profilaxiei dentare în eficiența sigilării dentare

Profilaxia dentară are ca scop prevenirea, nu tratarea bolilor orale. Ea include îndepărtarea plăcii bacteriene și a tartrului, aplicarea agenților de prevenire a cariilor, evaluarea lucrărilor dentare existente și educația pacientului privind igiena orală corectă.

Sigilările dentare fac parte din măsurile de profilaxie destinate în special copiilor, dar utile și adolescenților sau adulților cu risc carios crescut. În combinație cu o igienă orală corespunzătoare și cu obiceiuri alimentare sănătoase, ele devin o metodă eficientă de prevenire a cariilor.

Pe scurt, succesul și durabilitatea sigilărilor depind direct de respectarea regulilor de profilaxie și de controalele stomatologice periodice. 

Cât de des se fac sigilări dentare la copii?

Sigilarea dentară este o procedură preventivă foarte frecventă în cabinetele de stomatologie pediatrică. Tot mai mulți părinți aleg prevenția pentru a reduce riscul apariției cariilor dentare și pentru a reduce numărul de tratamente complicate și costisitoare pe viitor.

Sigilarea dentară costă mult?

Costurile unei sigilări sunt semnificativ mai mici decât cele ale unui tratament endodontic pentru o carie. Investiția în sigilare este o măsură economică pe termen lung, protejând sănătatea dentară a copilului și evitând cheltuieli mult mai mari asociate cu obturațiile (plombele) sau alte intervenții restaurative.

De la ce vârstă se pot face sigilări dentare?

Sigilarea se poate aplica și pe dinții de lapte, dar cel mai des se realizează pentru molarii permanenți, care apar în jurul vârstei de 6 ani. Aceștia sunt dinții cei mai predispuși la carii, iar sigilarea lor timpurie oferă o protecție esențială pentru viitor.

Este dureroasă procedura de sigilare dentară?

Absolut deloc. Procedura de sigilare nu este dureroasă. Ea implică doar curățarea dintelui și aplicarea materialului de sigilare, fără a fi nevoie de freza dentară sau de anestezie. Copilul nu simte nicio durere, ceea ce face ca această experiență să fie una pozitivă și să-i reducă frica de dentist.