Durere intensă de dinți? Rolul antibioticelor în nevralgia dentară

Durerea de dinți (nevralgia dentară) este una dintre cele mai intense dureri care se pot manifesta în sfera oro-maxilo-facială (zona capului și gâtului) și, deseori, reprezintă o urgență stomatologică. 

Totuși, ideea de “durere dentară” este un subiect foarte vast, întrucât manifestările pot fi foarte diferite, iar cauzele care o produc la fel de variate. 

În general, afecțiunile dentare, deși se manifestă similar (prin durere), au cauze diferite, motiv pentru care și tratamentele sunt diferite. Administrarea antibioticului este rezervată cazurilor în care există o infecție diagnosticată clinic, paraclinic si se manifestă evident. 

În acest articol, dr. Diana Hîrjanu, medic rezident Protetică Dentară, detaliază ce înseamnă nevralgia dentară, care sunt cauzele apariției și ce opțiuni de tratamant există.

“Pentru a putea stabili un diagnostic corect, este foarte important pentru noi, ca medici stomatologi, să cunoaștem tipul de durere și durata de manifestare.” – Dr. Diana Hîrjanu

Nevralgia dentară poate avea origini diferite, de la inflamații sau infecții, până la afecțiuni ale nervului, iar recunoașterea simptomelor este esențială pentru un diagnostic corect.

Caria profundă

Durerea provocată de o carie incipientă este localizată la un singur dinte și este de scurtă durată (câteva minute). Poate fi răspunsul la un stimul declanșator, precum alimentele dulci sau reci. 

Atunci când caria rămâne netratată și se transformă într-o carie profundă, durerile vor deveni mult mai puternice.

“Durerea provocată de carie este un semnal de alarmă care ar trebui să îndrume pacientul către medicul stomatolog, întrucât este un proces ireversibil.”, explică Dr. Diana Hîrjanu.

Pulpita dentară

O carie netratată poate conduce la o infecție a nervului (pulpita dentară). În acest caz, durerea are caracter pulsatil, este violentă, durează câteva ore și nu este calmată de antiinflamatoarele obișnuite. 

În stadii incipiente, nu sunt prezente semne generale precum febra sau tumefierea zonei, dar pe masură ce afecțiunea nu este tratată, poate apărea colecția purulentă, umflarea zonei, stare generala alterată cu febră si frisoane. 

“Dacă se intervine rapid, tratamentul local poate fi suficient. Se curăță zona, se irigă camera pulpară cu substanțe antiseptice și se realizează tratamentul de canal. Dacă deja există un abces colectat, care necesită drenaj intraoral (incizie în cavitatea orală), sunt prezente simptome precum febra și tumefierea marcată a zonei atunci este necesară administrarea de antibiotic pentru minim de 5 zile, asociat cu tratamentul local.” – Dr. Diana Hîrjanu

Granulomul periapical (infecția la vârful rădăcinii dintelui)

Este o afecțiune des întâlnită care apare, în general, la vârful rădăcinilor dinților deja tratați pe canal, cu precădere la cei cu tratamente endodontice incomplete sau care nu au fost acoperiți cu coroane dentare.

În general, acest tip de afecțiune trece neobservat de către pacient, fiind asimptomatică. Uneori, pot exista senzații de durere “surdă”, nespecifică, greu de localizat la un singur dinte. În stadii avansate, poate aparea fenomenul de fistulizare, prin care colecția purulentă parcurge osul și se exteriorizează în cavitatea orală ( spre obraz, spre bolta palatină sau spre limbă). 

“În stadii incipiente și asimptomatice, se recomandă retratamentul de canal urmat de o monitorizare atentă și reevaluare radiologică la 6 și 12 luni. În stadii avansate, cu pierdere de os marcată în jurul rădăcinii, este necesară extracția dintelui, urmată de inserarea unui implant.” – Dr. Diana Hîrjanu

Abcesul parodontal 

Este o infecție localizată la nivelul gingiei, într-o pungă parodontală netratată. Deseori, în zonele retentive, se adună resturi alimentare, care nu pot fi îndepărate și apare infecția. 

Durerile au caracter pulsatil, dar nu sunt la fel de violente ca cele din pulpită. În general tratamentul este local, reprezentat de chiuretaj și spalături cu substanțe antiseptice, fără să fie nevoie de antibiotic. 

 

Orice jenă sau durere dentară trebuie să fie un motiv pentru o vizită la medicul stomatolog. În general, afecțiunile dentare diagnosticate și tratate timpuriu, minimizează riscurile și complicațiile. 

O urgență este reprezentată de durerea cu caracter pulsatil, violentă, iradiantă în zonele învechinate și însoțită de fenomene generale precum starea generală alterată, febra și frisoane.

Antibioticele nu reprezintă prima opțiune de tratament pentru nevralgia dentară. 

Durerea este calmată de medicația antiinflamatoare și antialgică, dar și de tratamentul local (drenaj, spălături și tratament endodontic). 

Singurul rol al antibioticelor este de a trata infecția.

În Romania, automedicația cu antibiotice este frecvent întâlnită. Un studiu realizat în 2025 relevă ca 20% dintre persoanele chestionate și-au autoadministrat antibiotice, fără prescripție medicală pentru diferite probleme. 

Care sunt riscurile automedicației cu antibiotice:

1. Este cultivată rezistența la antibiotic. Bacteriile care trăiesc în organismul nostru, “se obișnuiesc” cu prezența antibioticului în sânge și devin rezistente la el. Astfel, în cazul unei infecții reale, este posibil ca antibioticele uzuale să nu-și mai facă efectul.
2. În cazul unei probleme dentare, administrarea antibioticului poate contribui la mascarea simptomelor, fără ca problema de bază sa fie rezolvată. 
    

Singurele tratamente care asigură cu adevărat rezolvarea durerii dentare sunt tratamentele stomatologice corect efectuate:

1. Tratamentul de canal;
2. Drenajul abcesului;
3. Extractia dentară.

Tratamentul antibiotic și cel antiinflamator sunt doar adjuvante.  

Este important de înțeles că antibioticul nu este un analgezic (nu oprește durerea direct), ci atacă sursa infecției care pune presiune pe nerv și țesuturi.

• Primele 24 de ore - De obicei, nu se simte o schimbare majoră. Concentrația de antibiotic în sânge și în țesutul infectat abia începe să crească.
• După 48 de ore (2 zile) - Aceasta este perioada în care majoritatea pacienților simt o scădere a pulsațiilor și a presiunii. Tumefierea (umflătura) începe să se retragă, ceea ce reduce semnificativ durerea.
• După 72 de ore (3 zile) - Infecția ar trebui să fie sub control, iar durerea ar trebui să fie minimă sau să dispară complet.

Totuși, este foarte imprtant de înțeles că durerea poate reveni dacă dintele nu este tratat și că antibioticul nu înlocuieste tratamentul stomatologic local.