
Atunci când ești însărcinată, în corpul tău se produc o serie de modificări tranzitorii la nivelul întregului organism, inclusiv la nivelul cavității bucale.
Și pentru că aceste schimbări pot determina apariția unor afecțiuni dentare, precum gingivita în sarcină sau boala parodontală, este important să acorzi o atenție deosebită igienei dentare, dar și vizitei la medicul stomatolog, care nu trebuie evitată în această perioadă.
În acest articol, oferim o serie de sfaturi stomatologice pentru femeile însărcinate, pentru menținerea unei bune sănătăți orale pe perioada sarcinii, dar și după naștere.
Contrar miturilor care circulă pe internet, vizita la stomatolog este extrem de importantă în timpul sarcinii.
Schimbările hormonale care au loc pe perioada celor 9 luni de sarcină pot avea efecte și asupra sănătății dentare. Monitorizarea atentă și îngrijirea adecvată devin din mai multe motive.
„Creșterea nivelurilor de progesteron și estrogen, asociată cu bacteriile circulante și cu factorii iritanți locali, poate determina apariția granulomului de sarcină sau epulisului de sarcină la aproximativ 5% dintre gravide. Epulisul de sarcină este o mică excrescență roșiatică sau violacee, moale, care apare de obicei pe gingie, între dinți. Nu este cancerigenă și nu este periculoasă, dar poate sângera ușor la periaj sau la masticație.”, precizează Dr. Marina Băjinaru, Medic Specialist Chirurgie Dento-Alveolară în clinicile DENT ESTET.
În plus, modificările hormonale pot accentua răspunsul inflamator al gingiilor la placa bacteriană, favorizând apariția gingivitei de sarcină, caracterizată prin sângerări gingivale și inflamație. De asemenea, aparatul ligamentar parodontal poate fi temporar influențat, ceea ce poate duce la o ușoară mobilitate dentară tranzitorie. În majoritatea cazurilor, aceste modificări sunt reversibile după naștere, dacă nu există afecțiuni gingivale sau parodontale preexistente netratate.
În timpul sarcinii, controalele stomatologice regulate și detartrajul profesional sunt esențiale pentru menținerea sănătății orale. Îndepărtarea plăcii bacteriene și a tartrului reduce inflamația gingivală și previne agravarea problemelor existente.
Contrar unor temeri frecvente, detartrajul este o procedură sigură în sarcină și contribuie la menținerea unui mediu oral sănătos, atât pentru mamă, cât și pentru făt. Monitorizarea periodică permite identificarea precoce a eventualelor probleme și intervenția minim invazivă, înainte ca acestea să evolueze.
Studiile arată că există o legătură între infecțiile orale netratate, în special boala parodontală, și un risc crescut de complicații obstetricale, precum nașterea prematură sau greutatea mică la naștere.
Inflamația cronică și bacteriile din cavitatea orală pot influența sistemic organismul, motiv pentru care prevenția și tratarea la timp a afecțiunilor gingivale sunt importante nu doar pentru sănătatea dentară, ci și pentru evoluția normală a sarcinii.
În mod ideal, o evaluare completă a sănătății orale ar trebui realizată înainte de apariția unei sarcini, pentru ca eventualele probleme dentare să fie tratate din timp. În practică însă, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna, motiv pentru care este esențial ca viitoarele mame să știe ce proceduri stomatologice pot fi efectuate în siguranță pe parcursul sarcinii.
Specialiștii subliniază că tratamentele dentare pot fi realizate în orice trimestru, atunci când este necesar. Totuși, perioada considerată optimă pentru intervențiile planificate este al doilea trimestru, în special între săptămânile 14 și 20, când riscurile sunt minime, iar confortul pacientei este mai mare.
Nu există recomandări medicale care să impună amânarea tratamentelor stomatologice simple până după naștere. Dimpotrivă, tratarea la timp a problemelor orale este importantă, deoarece afecțiuni precum boala parodontală au fost asociate, în unele studii, cu un risc crescut de complicații obstetricale, inclusiv naștere prematură sau preeclampsie.
În mod ideal, orice procedură stomatologică care nu reprezintă o urgență ar trebui amânată până după naștere sau programată în al doilea trimestru, când organogeneza este finalizată și riscurile sunt mai reduse.
“Intervențiile de chirurgie orală realizate în trimestrul al treilea sunt, de regulă, evitate, deoarece stresul asociat unei proceduri complexe poate crește riscul declanșării premature a travaliului. De asemenea, în ultimele două luni de sarcină, poziția orizontală prelungită pe scaunul stomatologic nu este recomandată, întrucât poate comprima vena cavă și poate provoca scăderea tensiunii arteriale (hipotensiune), determinând amețeală sau stare de rău.”, explică Dr. Marina Băjinaru.
Din acest motiv, orice tratament este planificat atent, ținând cont atât de nevoile stomatologice ale pacientei, cât și de siguranța sarcinii.
Una dintre cele mai frecvente temeri ale gravidelor este legată de utilizarea anesteziei locale în timpul tratamentelor stomatologice. Potrivit clasificării realizate de FDA (Food and Drug Administration), anestezicele locale sunt considerate, în general, sigure în sarcină, cu condiția administrării în doza minimă eficientă.
Lidocaina, cel mai frecvent utilizat anestezic local în stomatologie, face parte din Clasa B, ceea ce înseamnă că nu s-au evidențiat efecte adverse asupra fătului în studiile disponibile.
Alte substanțe anestezice se încadrează în Clasa C, fiind utilizate cu mai multă precauție, deoarece există un potențial risc, inclusiv cel de bradicardie fetală.
Adrenalina nu este asociată cu anomalii fetale și este considerată sigură atunci când este utilizată în concentrații reduse (maximum 1:200.000), în timp ce noradrenalina trebuie administrată cu prudență, folosindu-se cea mai mică doză eficientă.
Modificările inflamatorii gingivale apar ca răspuns la acumularea de placă bacteriană, la care se adaugă dezechilibrul hormonal și modificările vasculare specifice sarcinii. Gingiile devin mai sensibile, se inflamează mai ușor și pot sângera la periaj.
Vestea bună este că inflamațiile severe pot fi prevenite: dacă pacienta avea o sănătate parodontală bună înainte de sarcină și menține un control riguros al plăcii bacteriene pe toată durata acesteia, riscul de complicații este semnificativ redus.
Reprezintă creșterea în volum a papilei interdentare, țesutul gingival dintre dinți. Este o leziune inflamatorie benignă, nedureroasă în majoritatea cazurilor, care apare de obicei în trimestrul al doilea și tinde să regreseze spontan după naștere. Nu necesită intervenție de urgență, dar trebuie monitorizată periodic de medicul stomatolog.
Apar ca urmare a vărsăturilor matinale frecvente din trimestrul I, când acidul gastric intră în contact repetat cu suprafața dinților. Eroziunile afectează în, special fața orală a dinților, cea expusă contactului cu acidul gastric.
“Un detaliu important, pe care multe gravide nu îl știu: după un episod de vărsături, periajul imediat face mai mult rău decât bine. Acidul gastric înmoaie temporar smalțul, iar dacă folosim periuța în acest moment, frecăm practic acidul în stratul deja fragilizat, accelerând uzura și crescând sensibilitatea dentară. Recomandarea este să clătiți gura cu apă sau cu o soluție cu bicarbonat de sodiu și să așteptați cel puțin o oră înainte de periaj. Astfel se limitează distrucția smalțului prin combinația de traumă chimică și mecanică.”, explică Dr. Marina Băjinaru, Medic Specialist Chirurgie Dento-Alveolară în cadrul clinicilor DENT ESTET.
Da, vizitele sunt sigure, însă se concentrează în principal pe prevenție. Igienizările profesionale, detartrajul și controalele de rutină sunt recomandate pentru prevenirea gingivitei de sarcină.
Anestezia locală poate fi utilizată în siguranță în timpul sarcinii, atunci când tratamentul este necesar și este realizat sub supravegherea medicului stomatolog, care adaptează doza și tipul de substanță în funcție de fiecare caz.
Da, detartrajul este sigur și chiar recomandat. Igiena orală strictă este esențială, deoarece modificările hormonale pot agrava gingivita asa cum am mai precizat.
Radiografiile se evită, cu excepția urgențelor. Dacă sunt necesare, se folosesc mijloace de protecție și expuneri scurte. Doza de radiații recepționată de făt în cazul unei radiografii endobucale este de 1500 de ori mai mică decât expunerea naturală zilnică.