Dr. Raluca Bucur

Pacienții sunt astăzi mult mai informați și mai curioși. Vin cu întrebări, fotografii, referințe și, uneori, cu o imagine foarte clară despre ceea ce își doresc. Cred însă că una dintre cele mai frumoase schimbări este interesul tot mai mare pentru naturalețe. Nu mai vorbim doar despre „dinți perfecți”, ci despre un zâmbet care să se potrivească fiecaruia.

Îmi place momentul în care descoperim împreună că tocmai anumite particularități, mici imperfecțiuni sau detalii personale sunt cele care dau autenticitate unui zâmbet. Nu cred în zâmbete standardizate!

Înainte de a mă gândi la dinți, mă uit la om. La expresia feței, la felul în care vorbește, la cum zâmbește, la proporțiile și trăsăturile lui.
Forma, culoarea și micile detalii trebuie să se potrivească între ele, dar mai ales să se potrivească persoanei din fața mea. Un rezultat cu adevărat frumos este acela care nu atrage atenția prin faptul că „a fost făcut”, ci prin cât de firesc pare.

Prin conversație. Îl las să îmi povestească ce îl deranjează, ce și-ar dori să schimbe, dar îl întreb și ce îi place deja la zâmbetul lui. Uneori, tocmai acolo găsim răspunsul.
Nu întotdeauna ceea ce spune pacientul la început este și ceea ce își dorește în profunzime. De aceea, este important pentru mine să înțeleg nu doar schimbarea pe care o cere, ci și ce așteaptă să simtă după acea schimbare. De aici începe relația de încredere: din ascultare, curiozitate și sinceritate de ambele părți.

Uneori, diferența o face un detaliu aproape imperceptibil: un contur, o transparență, o variație foarte fină de culoare sau felul în care lumina se reflectă pe suprafața dintelui.

Luate separat, poate că aceste lucruri nici nu sunt observate. Împreună însă dau naturalețe întregului zâmbet. Tocmai această zonă a detaliilor fine mă fascinează în protetică. În același timp, estetica nu poate exista separat de funcționalitate— un zâmbet trebuie să fie frumos, dar înainte de toate trebuie să fie sănătos, confortabil și funcțional.

Sunt curioasă să aflu ce îi place pacientului și de unde vine dorința lui de schimbare. Putem privi împreună fotografii și exemple, putem discuta despre tendințe, dar punctul meu de plecare rămâne întotdeauna sănătatea.

Rolul meu este și să explic: ce putem obține, ce presupune fiecare variantă, unde sunt limitele și ce va rămâne frumos și potrivit în timp. Nu îmi doresc doar ca pacientului să îi placă rezultatul în ziua în care terminăm tratamentul. Îmi doresc să îl privească la fel de bine și peste ani.

Mă ajută să nu privesc niciodată zâmbetul separat de chip. Observ cum se văd dinții atunci când pacientul vorbește și zâmbește, cum se așază buzele, care sunt proporțiile naturale ale feței și cum se schimbă expresia.

Mi se pare fascinant că aceeași formă sau aceeași nuanță poate arăta complet diferit de la o persoană la alta. Tocmai de aceea nu există o rețetă universală. Fiecare chip cere alte alegeri!

Am învățat că încrederea se construiește în timp și, de foarte multe ori, din lucruri mici. Să îți amintești o teamă, să ai răbdare cu o întrebare, să explici din nou atunci când este nevoie sau, pur și simplu, să știi să asculți.
Mă bucur enorm când un pacient revine după ani și putem vorbi cu aceeași deschidere. În același timp, este o responsabilitate: urmăresc cum se păstrează rezultatele și cum se schimbă nevoile lui în timp.
Pun mult suflet în relațiile cu pacienții mei și cred că ele au devenit una dintre cele mai importante surse de bucurie ale profesiei mele.

Sunt un om foarte curios și cred că asta se vede și în pasiunile mele. Iubesc arta, designul interior, parfumurile și obiectele vintage, iar târgurile de vechituri sunt pentru mine un adevărat teren de explorare. Pot să plec fără să caut nimic anume și să mă întorc cu un obiect care are o poveste și care, dintr-odată, îmi dă o idee pentru un întreg proiect.
Îmi plac locurile cu istorie și personalitate și sunt mereu atentă la detalii — o culoare, un material, un miros, o atmosferă. Și recunosc că îmi este destul de greu să nu am un proiect nou în minte. Cred că aceasta este și una dintre formele mele de relaxare: să caut, să descopăr, să îmi imaginez și să creez.
Iar dincolo de toate aceste pasiuni, familia și oamenii dragi sunt cei care mă readuc întotdeauna la lucrurile cu adevărat importante și îmi dau echilibrul de care am nevoie.

Îmi place că, în ambele situații, detaliile contează, dar nu trebuie să iasă în fața întregului. Un spațiu reușit nu este cel în care observi fiecare obiect separat, ci cel în care te simți bine fără să știi exact de ce.
La fel, un zâmbet frumos nu este cel în care remarci intervenția, ci cel care pare că a aparținut dintotdeauna acelei persoane.
Pentru mine, adevărata armonie apare atunci când frumusețea nu uniformizează, ci pune în valoare ceea ce este unic — când naturalețea devine cea mai sinceră formă de individualitate!