Dr. Roxana Chirica

M-a atras precizia pe care o presupune și faptul că este o specializare în care rezultatul depinde foarte mult de capacitatea de a observa și de a înțelege detalii extrem de fine. Îmi place componenta de logică din spatele fiecărui caz: să pleci de la diagnostic, să înțelegi anatomia și patologia și să construiești, etapă cu etapă, cea mai bună soluție pentru păstrarea dintelui.

La începutul parcursului meu profesional, am avut șansa să le cunosc și să învăț de la Dr. Erika Vasilescu și Dr. Bahare Azar, experiențe care mi-au confirmat că endodonția este direcția în care îmi doresc să mă dezvolt.
 

Faptul că îți oferă acces la un nivel de detaliu care schimbă complet modul în care înțelegi și tratezi un caz. Sub magnificație, anatomia devine mult mai clară, iar elemente care pot influența decisiv prognosticul — un canal suplimentar, o calcificare, o fisură sau o perforație — pot fi identificate și gestionate mult mai controlat.

Pentru mine, adevărata valoare a microscopului nu este doar că mărește imaginea, ci că permite o medicină mai precisă și mai conservatoare. Cu cât ai mai multă informație vizuală, cu atât poți interveni mai țintit și poți proteja mai bine structura dentară sănătoasă.

Medicul vede complexitatea din interiorul unui spațiu care, pentru pacient, este invizibil. Poate identifica detalii anatomice foarte fine, intrări în canale suplimentare, calcificări, fisuri, instrumente fracturate sau modificări structurale care pot schimba complet planul de tratament.

Pacientul percepe, firesc, mai ales simptomul — durerea, disconfortul sau faptul că un dinte are nevoie de tratament. În spatele acestui simptom există însă o realitate biologică și anatomică mult mai complexă, iar rolul nostru este să o interpretăm corect și să o tratăm cât mai predictibil.
 

Tehnologia a schimbat foarte mult limitele a ceea ce putem diagnostica și trata în endodonție. Microscopul, CBCT-ul, instrumentarea modernă și sistemele de activare a iriganților ne permit să înțelegem mai bine anatomia, să identificăm cauzele unui eșec și să tratăm mai precis cazuri care în trecut ar fi avut un prognostic mult mai rezervat.

În același timp, tehnologia nu înlocuiește judecata clinică. Ea ne oferă informație și control, dar indicația corectă rămâne esențială. Scopul nu este păstrarea unui dinte cu orice preț, ci oferirea celei mai bune șanse unui dinte care are un prognostic biologic și structural favorabil.

Durerea rămâne, probabil, cea mai frecventă teamă. Tratamentul endodontic încă este asociat de mulți pacienți cu o experiență dificilă, deși tehnicile actuale de anestezie și modul modern de lucru permit, în majoritatea situațiilor, un tratament confortabil.

De fapt, de multe ori durerea pe care pacientul o asociază cu „tratamentul de canal” este cea produsă de inflamația sau infecția care l-a adus la cabinet. Tratamentul are tocmai rolul de a elimina cauza acesteia și de a reda dintelui șansa de a rămâne funcțional.

Mi-aș dori să știe că tratamentul endodontic este mai mult decât ceea ce, în limbaj uzual, numim „scoaterea nervului”. Este o procedură complexă, al cărei scop este dezinfectarea unui sistem de canale cu o anatomie foarte fină și sigilarea lui cât mai predictibilă.

La fel de important este ca pacientul să înțeleagă că tratamentul de canal nu reprezintă finalul întregului proces. Restaurarea corectă a dintelui și monitorizarea ulterioară au un rol esențial în prognosticul pe termen lung.

Nu consider că succesul unui caz se stabilește exclusiv în momentul în care tratamentul este finalizat sau când radiografia postoperatorie arată foarte bine. Pentru mine, succesul real este confirmat în timp: pacientul este asimptomatic, dintele este funcțional, iar țesuturile periapicale evoluează spre vindecare.

Endodonția presupune, din acest punct de vedere, și o anumită răbdare. Noi putem controla calitatea tratamentului pe care îl realizăm, însă răspunsul biologic are propriul ritm, motiv pentru care controalele ulterioare sunt o parte importantă din evaluarea rezultatului.

În primul rând, răbdarea și atenția la detalii. Endodonția te obligă să nu grăbești etapele și să accepți că uneori este necesar să te oprești, să reevaluezi și să îți adaptezi strategia. Mi-a dezvoltat foarte mult și disciplina de a lucra după protocoale clare, fără să pierd însă flexibilitatea necesară fiecărui caz.

În același timp, cred că m-a făcut mai perseverentă, dar și mai lucidă în luarea deciziilor. Perseverența este importantă, însă la fel de important este să recunoști limitele biologice sau structurale ale unui dinte și să știi când un tratament nu mai reprezintă cea mai bună opțiune pentru pacient.

Probabil curiozitatea și plăcerea de a descoperi ceea ce nu este evident de la început. În endodonție există întotdeauna o componentă de explorare: anatomia poate avea variații surprinzătoare, iar uneori detaliul care schimbă întregul caz este cel pe care trebuie să ai răbdarea să îl cauți.

Cred că același lucru mă atrage și atunci când descopăr un loc nou. Nu doar destinația în sine, ci perspectiva diferită, detaliile și sentimentul că încă există lucruri pe care nu le-ai văzut și pe care merită să le înțelegi.