Afecțiunile temporo-mandibulare (ATM): Cauze, diagnostic și soluții moderne

Articulația temporo‑mandibulară (ATM) este una dintre cele mai complexe articulații din corpul uman, permițând mișcările esențiale pentru masticație, vorbire și expresiile faciale. Atunci când această articulație este afectată, pot apărea simptome precum durere de maxilar, dificultăți în deschiderea gurii, încleștarea gurii sau zgomote articulare. Disfuncțiile ATM pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții, necesitând un diagnostic precis și un tratament adecvat. 

Afecțiunile ATM pot avea multiple cauze, iar identificarea acestora este esențială pentru stabilirea unui tratament eficient. Cele mai frecvente cauze includ:

1. Bruxismul și încleștarea dinților - bruxismul (scrâșnirea dinților) și încleștarea maxilarului, mai ales în timpul nopții (bruxismul nocturn), sunt factori majori care contribuie la disfuncțiile ATM. Aceste obiceiuri pun o presiune excesivă asupra articulației, ceea ce poate duce la inflamație, abraziuni dentare și durere.
2. Stresul și tensiunea musculară - stresul emoțional determină frecvent încleștarea mușchilor maxilarului, ceea ce poate provoca tensiune și disfuncții articulare. Mulți pacienți cu disfuncții ATM raportează episoade de stres intens înainte de apariția simptomelor.

3. Malocluzia dentară - ocluzia incorectă (datorată cel mai frecvent poziției incorecte în  care dinții s-au așezat pe arcadele dentare) poate crea o distribuție inegală a presiunii în timpul masticației, afectând funcționarea articulației temporo‑mandibulare.

   Literatura de specialitate subliniază importanța ocluziei dentare în sănătatea articulației temporo‑mandibulare. Terminațiile proprioceptive din parodonțiu, mușchi și ligamentele articulației temporo‑mandibulare sunt extrem de sensibile la stimuli minori, sugerând că orice dezechilibru ocluzal poate influența funcționarea normală a articulației.  

4. Traumatisme la nivelul maxilarului - loviturile, accidentele sau intervențiile stomatologice de reabilitare complexă în care nu se ține cont de funcționalitaea aparatului dento-facial pot afecta structura și funcționalitatea articulației temporo‑mandibulare.
5. Artrita și alte afecțiuni inflamatorii - osteoartrita, artrita reumatoidă sau alte boli inflamatorii pot deteriora cartilajul articulației temporo‑mandibulare, limitând mobilitatea și provocând dureri cronice.

Factori de risc implicați în afecțiunile temporo‑mandibulare

În egală măsură însă este foarte important să vorbim și despre existența unor factori de risc care pot influența apariția problemelor articulației temporo‑mandibulare:

1. Genetica – Studiile sugerează că persoanele cu antecedente familiale de dureri cronice sau boli articulare au un risc mai mare de a dezvolta disfuncții ale articulației temporo‑mandibulare.
2. Vârsta și sexul – Disfuncțiile articulației temporo‑mandibulare sunt mai frecvente la femeile cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani, posibil din cauza influențelor hormonale asupra țesuturilor conjunctive.
3. Probleme posturale – O postură incorectă a capului și gâtului poate influența negativ musculatura maxilo-facială și funcționarea articulației temporo‑mandibulare.
4. Obiceiuri vicioase – Mestecatul gumelor în exces, rosul unghiilor sau sprijinirea bărbiei în mână pot pune presiune suplimentară pe articulație. 

Pacienții care suferă de afecțiuni ale articulației temporo‑mandibulare pot experimenta o varietate de simptome, printre care:

• Durere de maxilar, care poate iradia către urechi, tâmple și gât;
• Dificultăți în deschiderea sau închiderea gurii (încleștarea gurii);
• Zgomote articulare, cum ar fi pocnituri sau clicuri la mișcarea mandibulei;
• Blocaj temporar al mandibulei, care poate îngreuna masticația sau vorbirea;
• Tensiune musculară la nivelul feței și gâtului;
• Dureri de cap frecvente, asemănătoare migrenelor.

Conform „Clasificării Internaționale a Tulburărilor Cefalalgice”, există o asociere între disfuncțiile articulației temporo‑mandibulare și apariția cefaleei. Afecțiunile temporo‑mandibulare pot fi o cauză comună a durerilor de cap, motiv pentru care este esențială evaluarea articulației temporo‑mandibulare în diagnosticul diferențial al cefaleei.

Pentru a diagnostica disfuncțiile articulației temporo‑mandibulare, medicii specialiștii folosesc complementar atât examinarea clinică, cît și investigațiile imagistice și mijloacele moderne de analiză digitală.

1. Examinarea clinică - Medicul va analiza istoricul medical al pacientului și va efectua o serie de teste pentru a evalua mobilitatea mandibulei, sensibilitatea musculară și eventualele zgomote articulare.
2. Radiografia panoramică și tomografia computerizată (CT) - Aceste imagini oferă o vedere detaliată a structurilor osoase ale articulației temporo‑mandibulare, permițând detectarea modificărilor degenerative sau a anomaliilor structurale.
3. Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM/RMN) - Este esențială pentru a vizualiza țesuturile moi ale articulației temporo‑mandibulare, inclusiv poziția discului articular și prezența eventualelor inflamații.
4. Tehnologia Modjaw – o metodă modernă de analiză a funcției articulației temporo‑mandibulare. Unul dintre cele mai avansate instrumente pentru diagnosticul afecțiunilor articulației temporo‑mandibulare este tehnologia Modjaw, care permite analiza în timp real a mișcărilor mandibulare.

Tratamentul disfuncțiilor articulației temporo‑mandibulare variază în funcție de severitatea simptomelor și de cauza principală a afecțiunii. Printre opțiunile de tratament amintim:

1. Exerciții pentru articulația temporo‑mandibulare

Exercițiile terapeutice pot ajuta la îmbunătățirea mobilității și reducerea tensiunii musculare. Exemple de exerciții utile includ:

• Deschiderea controlată a gurii: Așezați degetele sub bărbie și deschideți gura încet, oferind o ușoară rezistență. Mențineți timp de 5 secunde și repetați de 10 ori.
• Mișcări laterale ale mandibulei: Așezați un obiect plat între dinți (de exemplu, un băț de înghețată) și deplasați mandibula spre stânga și dreapta de 10 ori.
• Masajul mușchilor masticatori: Aplicarea unei presiuni ușoare asupra mușchilor laterali ai feței poate ajuta la relaxarea acestora.

Deși aceste exerciții se pot realiza și de către pacient acasă la îndrumarea medicului care supervizează evoluția cazului, este întotdeauna de preferat ca partea de fizioterapie să se desfășoare sub îndrumarea unui fizioterapeut experimentat, parte a echipei multidisciplinare care este implcată în tratament.

2. Utilizarea gutierelor ocluzale

Gutierele personalizate sunt dispozitive dentare care ajută la reducerea presiunii exercitate asupra articulației temporo‑mandibulare, fiind eficiente în cazurile de bruxism.

3. Terapia medicamentoasă

Analgezicele, relaxantele musculare și antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot fi prescrise pentru a ameliora durerea și inflamația.

4. Tehnicile de gestionare a stresului

Tehnicile de relaxare, meditația și terapia cognitiv-comportamentală pot fi benefice pentru pacienții la care stresul contribuie la disfuncțiile ATM.

5. Tratamente minim invazive

Injectarea de toxina botulinică în mușchii maxilarului poate reduce tensiunea și durerea la pacienții cu bruxism sever.

6. Chirurgia articulației temporo‑mandibulare

Aceasta este soluția pentru cazurile severe, în situația în care metodele conservative nu dau rezultate. În funcție de caz, pot fi necesare intervenții chirurgicale, precum artroscopia articulației temporo‑mandibulare sau reconstrucția chirurgicală a articulației. 

„Disfuncțiile articulației temporo‑mandibulare pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții. Tratamentul corect implică o abordare multidisciplinară.” – Dr. Adelin Radu, Medic Specialist în Protetică Dentară 

Progresele în stomatologie și medicină au condus la dezvoltarea unor tehnici avansate de tratament pentru disfuncțiile articulației temporo‑mandibulare. Aceste metode permit o abordare mai precisă, mai puțin invazivă și mai eficientă în gestionarea simptomelor și restabilirea funcției articulare.

1. Tehnologia Modjaw: Imagistică 4D pentru diagnostic și tratament personalizat

   Una dintre cele mai moderne tehnologii utilizate în evaluarea și tratamentul ATM este Modjaw, un sistem digital 4D care analizează în timp real mișcările mandibulare.

   Cum funcționează Modjaw?

   • Utilizează senzori de mare precizie pentru a capta dinamica mandibulei în timp real.
   • Permite vizualizarea tridimensională a articulației temporo‑mandibulare și a mișcărilor ocluzale.
   • Oferă date precise pentru realizarea unor gutiere personalizate sau ajustarea lucrărilor protetice.

   Beneficiile Modjaw în tratamentul ATM:

   • Diagnostic mai precis al dezechilibrelor funcționale.
   • Ajustarea ocluziei și protezelor dentare în funcție de mișcările reale ale pacientului.
   • Crearea de gutiere optimizate pentru reducerea stresului articular.

   Conform unui studiu publicat în Journal of Dentistry, utilizarea tehnologiei Modjaw în protetica dentară și în evaluarea funcțională a ATM a dus la o îmbunătățire semnificativă a prognosticului pacienților cu disfuncții articulare.

2. Terapia cu toxină botulinică pentru relaxarea musculaturii maxilare

   O tehnică minim invazivă, dar eficientă, în tratarea durerii maxilare asociate ATM este injectarea de toxină botulinică (Botox) în mușchii implicați în masticație (maseter și temporal).

   Cum acționează toxina botulinică?

   • Blochează temporar impulsurile nervoase către mușchii maxilarului.
   • Reduce activitatea excesivă a mușchilor, scăzând tensiunea și durerea.
   • Diminuează bruxismul nocturn și încleștarea involuntară a maxilarului.

   Avantaje:

   • Procedură rapidă și minim invazivă.
   • Efecte vizibile în 5-7 zile, cu o durată de 3-6 luni.
   • Reducerea durerii și îmbunătățirea mobilității mandibulei.

3. Terapia PRP (Platelet-Rich Plasma) pentru regenerarea articulației

   Plasma îmbogățită cu trombocite (PRP) este o metodă inovatoare utilizată în medicina regenerativă, inclusiv pentru tratarea leziunilor ATM. Această tehnică presupune recoltarea unei mici cantități de sânge de la pacient, centrifugarea acesteia pentru separarea trombocitelor și reinjectarea plasmei în zona afectată.

   Cum ajută PRP în tratamentul ATM?

   • Stimulează regenerarea țesuturilor cartilaginoase din articulație.
   • Reduce inflamația și durerea cronică.
   • Îmbunătățește mobilitatea mandibulei.

   Avantaje:

   • Metodă non-chirurgicală, cu recuperare rapidă.
   • Folosește resurse proprii ale organismului, reducând riscurile de reacții adverse.
   • Poate preveni necesitatea unei intervenții chirurgicale.

   Un studiu din International Journal of Oral and Maxillofacial Surgery a demonstrat că pacienții cu osteoartrită ATM care au urmat terapia PRP au prezentat o reducere semnificativă a durerii și o îmbunătățire a funcției articulare.

4. Chirurgia minim invazivă: Artrocenteza și artroscopia articulației temporo‑mandibulare 

   Pentru pacienții cu forme severe de disfuncții ATM, care nu răspund la tratamente conservatoare, există opțiuni chirurgicale minim invazive.

   Artrocenteza ATM

   • Este o procedură simplă, în care se introduce o soluție salină în articulație pentru a spăla inflamația și resturile tisulare.
   • Ajută la reducerea durerii și la îmbunătățirea mișcărilor mandibulei.

   Artroscopia ATM

   • Este o intervenție minim invazivă prin care un endoscop subțire este introdus în articulație pentru a examina și trata leziunile interne.
   • Permite îndepărtarea aderențelor și repoziționarea discului articular.

   Beneficii:

   • Recuperare rapidă comparativ cu chirurgia clasică.
   • Reducerea durerii și îmbunătățirea mobilității ATM.
   • Risc minim de complicații.

   Studiile recente confirma ca artroscopia ATM este una dintre cele mai eficiente metode minim invazive pentru tratarea pacienților cu leziuni structurale avansate.

5. Biofeedback și terapia cognitiv-comportamentală

   Pentru pacienții la care stresul și anxietatea sunt factori declanșatori ai disfuncțiilor ATM, tehnicile de biofeedback și terapia cognitiv-comportamentală pot ajuta la reducerea simptomelor.

   Cum funcționează?

   • Biofeedback-ul folosește senzori pentru a monitoriza tensiunea musculară și învață pacientul să își relaxeze mușchii maxilarului.
   • Terapia cognitiv-comportamentală ajută la schimbarea obiceiurilor nocive, cum ar fi scrâșnitul dinților sau încleștarea involuntară a maxilarului.

   Beneficii:

   • Tehnică non-invazivă și fără efecte secundare.
   • Îmbunătățește controlul asupra tensiunii musculare.
   • Poate fi combinată cu alte tratamente pentru rezultate optime.

   În prezent este acceptată deja de lumea academică ideea că pacienții care au urmat terapie cognitiv-comportamentală raportează o reducere semnificativă a durerii și o mai bună gestionare a simptomelor ATM.

1. Okeson, Jeffrey P.. (2020). Management of temporomandibular disorders and occlusion. . Elsevier.
2. Türp, Jens Christoph, C. (Claudia) Sommer, and Alfons W Hugger. The Puzzle of Orofacial Pain : Integrating Research into Clinical Management. Basel ; Karger, 2007. Print.
3. Alessandro Nota, Ljubicca Paniura, Francesco Manfredi Monticciolo, Simona Tecco, 3D Printed Occlusal Splints for Tmds Treatment: A Case Report, Journal of Dentistry, Volume 147, 2024.
4. Hegab AF, Ali HE, Elmasry M, Khallaf MG. Platelet-Rich Plasma Injection as an Effective Treatment for Temporomandibular Joint Osteoarthritis. J Oral Maxillofac Surg. 2015 Sep;73(9):1706-13
5. Badri O, Davis CM, Warburton G. Arthroscopic management and recent advancements in the treatment of temporomandibular joint disorders. Br J Oral Maxillofac Surg. 2024 Nov;62(9):820-825.
6. Christidis N, Al-Moraissi EA, Al-Ak'hali MS, Minarji N, Zerfu B, Grigoriadis A, Schibbye R, Christidis M. Psychological treatments for temporomandibular disorder pain-A systematic review. J Oral Rehabil. 2024 Jul;51(7):1320-1336.