Boala parodontală

Ce este, care sunt cauzele ei și cum se tratează

Boala parodontală se numără printre cele mai grave afecțiuni care pot să apară la nivelul cavității bucale, o problemă care în timp, lăsată netratată, poate duce inclusiv la pierderea dinților.

Pentru a înțelege boala parodontală și implicațiile sale, în cele ce urmează analizăm în detaliu principalele cauze, simptomele, tratamentul și metodele de prevenție.

• Informații generale: ce este parodontoza;
• Cauzele parodontitei;
• Simptomele bolii parodontale;
• Diagnosticul și tratamentul bolii parodontale;
• Metode de prevenție a bolii parodontale.

Informații generale: ce este parodontoza

Boala parodontală este o afecțiune cronică ce se manifestă prin deteriorarea structurilor care susțin și fixează dinții la nivelul osului. Aceasta este cauzată de apariția unui dezechilibru la nivelul speciilor bacteriene din cavitatea bucală și poate duce la probleme severe.  Este una dintre cauzele majore ale pierderii dinților, ceea ce poate compromite masticația, estetica, încrederea în sine și calitatea vieții.

Este prezentă în diferite forme la aproximativ 50% din adulții de peste 30 ani și la peste 70% din cei peste 65 de ani. Deși se întâlnește preponderent la adulți, parodontita poate apărea și în cazul copiilor și tinerilor. La adulți, aproximativ 70% din pierderile dentare sunt cauzate de boala parodontală.

Cauzele parodontitei

Sunt mulți factori care favorizează apariția bolii parodontale, dar principala cauză rămâne placa bacteriană. Aceasta se depune pe suprafața dinților sau lucrărilor protetice și este ținută sub control printr-o igienă orală corespunzătoare realizată acasă de către pacient (periajul de două ori pe zi, folosirea mijloacelor auxiliare de igienizare) și controlul stomatologic periodic la 6 luni.

Dacă nu este îndepărtată zilnic sau periajul nu este eficient, placa bacteriană se întărește și se depune supra sau subgingival, transformându-se în tartru. Important de menționat este faptul că tartrul nu poate fi înlăturat printr-un simplu periaj. În acest caz este necesară o vizită la medicul stomatolog, care elimină depunerile printr-un procedeu numit detartraj.

Pe lângă igiena deficitară, alți factori favorizanți sunt: afecțiuni generale de sănătate (diabet, dereglări hormonale, afecțiuni psihologice), stresul, fumatul, alimentația, anumite medicamente dar și factorii genetici.

Din nefericire, boala parodontală netratată poate avea consecințe grave asupra stării generale de sănătate. Pacienții care prezintă parodontită au un risc crescut de a suferi de diabet, boli cardio-vasculare și complicații în timpul sarcinii (preeclampsie, naștere prematură și greutate mică la naștere).

De asemenea, parodontita a fost asociată cu mai mult de cincizeci de boli și afecțiuni, inclusiv boli pulmonare, osteoporoza, boala cronică de rinichi, boala Alzheimer sau artrita reumatoidă.

Simptomele bolii parodontale

Boala parodontală începe întotdeauna cu afectarea gingiilor, cunoscută drept gingivită, stadiu care este complet reversibil. Deoarece nu este marcat de dureri sau stări acute de disconfort, debutul parodontitei nu este unul ușor sesizabil. Primele semne (sângerarea la periaj, gingii crescute în volum și de culoare roșie) sunt adesea ignorate, în loc să fie un semnal de alarmă care să aducă pacientul la cabinetul stomatologic.

La fumători este mult mai redusă sângerarea gingiilor din cauza efectului nicotinei asupra vaselor de sânge. Fumatul dă o impresie falsă asupra gravității problemelor existente și din acest motiv pacienții se prezintă în cabinetele dentare în stadii mai avansate ale bolii.

Următoarele stadii sunt ireversibile și presupun pierdere osoasă iar tratamentul este unul complex și ajută la stoparea evoluției bolii. Parodonțiul este sever afectat și există inclusiv riscul pierderii dinților.

Diagnosticul bolii parodontale

Indiferent că este sau nu vorba de parodontită, prima recomandare este să vă prezentați la medicul stomatolog încă de la primele semne că este ceva în neregulă (sângerări gingivale la periaj sau masticație, inflamații gingivale). Afecțiunile depistate din timp sunt întotdeauna mult mai ușor de tratat decât cele în faze avansate.

În cazul acestei afecțiuni, diagnosticul este stabilit de medic în urma unui control stomatologic, în cadrul căruia observă aspectul gingiilor (culoare, volum, textură), gradul de igienă și cantitatea de tartru depusă, ocluzia dentară sau statusul dentar. Pentru a evalua starea țesuturilor gingivale, dentistul va folosi și o sondă parodontală, un instrument care măsoară spațiul dintre gingie și dinte. Această măsurătoare, alături de radiografiile dentare, îi oferă medicului datele necesare pentru stabilirea diagnosticului.

Tratamentul bolii parodontale

Tratamentul este ales în funcție de stadiul in care se afla pacientul. Cazurile de gingivită sunt mai simple și necesită, în primul rând, eliminarea factorilor care au adus la apariția bolii: placa bacteriană și tartrul. În cabinetul dentar se realizează un detartraj și un periaj profesional, dar acestea trebuie completate de o igienă orală adecvată acasă. La nevoie, medicul poate recomanda și folosirea unor produse cu substanțe antibacteriene, care ajută și grăbesc vindecarea.

Dacă parodontita se află într-un stadiu mai avansat, tratamentul poate implica mai multe etape dar primul pas este să se îndeparteze factorul cauzal și anume placa bacteriană de deasupra și de sub gingie. În boala parodontală apare un dezechilibru la nivel subgingival între speciile bacteriene bune și cele dăunătoare. Pentru a reface echilibrul se îmbină tratamentul clasic ce presupune realizarea unor chiuretaje radiculare cu cel modern, în care se utilizeaza laserul. Toate acestea reprezintă prima, cea mai importantă și de multe ori unica etapă a tratamentului.

Terapia laser presupune un tratament minimum invaziv prin care se realizează tratamente parodontale eficiente. În stomatologia modernă, utilizarea laserului reduce la minim folosirea bisturiului sau a suturilor, oferind un confort crescut pacientului datorită recuperării rapide post-operatorii. Într-un studiu recent recunoscut de Asociația Americană de Parodontologie s-a comparat tratamentul clasic, care include și etapa chirurgicală, cu tratamentul nechirurgical cu laser iar rezultatele sunt similare pentru cele două.

Laserul este o unealtă relativ nouă, dar foarte utilă în tratamentul bolii parodontale. Acesta are efect bactericid, de decontaminare subgingivală și de eliminare a bacteriilor prezente în pungile parodontale.  De asemenea, sub gingie avem pe lângă bacterii și virusuri și fungi, iar acestea exacerbează răspunsul inflamator. Laserul acționează și asupra acestora, lucru pe care nu îl putem realiza prin tratamentul clasic. Laserul îndepărtează și resturile subgingivale de tartru și acționeaza selectiv pe țesutul gingival bolnav. De asemenea, realizează și o biostimulare a acestor țesuturi pentru a îmbunătăți vindecarea și regenerarea structurilor parodontale.

Disconfortul resimțit de pacient este mult redus, recuperarea este ușoară iar retracțiile gingivale în urma tratamentului sunt minime. Utilizarea laserului în tratamentul bolii parodontale duce la diminuarea semnificativă a cantității de antibiotic sistemic administrat pe durata tratamentului.

Sunt 2 tipuri de lasere utilizare in tratamentul parodontal, laserul Dioda si laserul Erbium Cr: YSGG, iar efectele lor combinate duc la cele mai bune rezultate și la oprirea în evoluție a bolii parodontale.

În cazul situațiilor mai severe, care nu s-au rezolvat în prima etapă, se poate trece și la etapa chirurgicală, în care se intervine strict punctual pentru a realiza adiții de os. Studiile spun că aproximativ 80% din dinți reacționează foarte bine la tratamentul ne-chirurgical și nu necesită nimic suplimentar, rămânând aproximativ 20% la care să fie nevoie și de o abordare chirurgicală. În stadii avansate ale parodontitei, boala poate distruge părți importante din țesutul gingival și din os, și atunci medicul poate propune un tratament chirurgical complex, precum grefele de țesut sau de os.

În cazul pierderii dinților, după regenerarea țesuturilor și stabilizarea bolii parodontale, se poate discuta și despre implanturile dentare.

Ce este important de precizat este că nu trebuie înserate implanturi dentare la pacienții fără tratament parodontal în prealabil la restul dinților restanți, pentru că sunt șanse mari ca acestea să nu aibă succes pe termen lung, deoarece bacteriile pot migra de la dinți la implanturi dentare și acestea vor ceda în timp.

Metode de prevenție a bolii parodontale

Prevenirea unei boli este întotdeauna pe primul plan și, din fericire, parodontita se numără printre afecțiunile ce pot fi evitate. Tot ce trebuie să facă pacientul este să respecte câteva condiții de întreținere și îngrijire a dinților:

• Vizitele periodice la cabinetul stomatologic. Chiar dacă nu apar probleme, acestea trebuie efectuate de minimum două ori pe an, pentru un consult general și un detartraj;
• Periajul corect al dinților: de 2 ori pe zi, în special seara, cu o durată de cel puțin două minute, cu mișcări de rulare dinspre gingie spre dinte, acoperind toate suprafețele celor două arcade dentare;
• Folosirea zilnică a aței dentare, a dușului bucal și a apei de gură pentru eliminarea plăcii bacteriene dintre dinți și din zonele în care periuța nu ajunge;
• Asigurarea unei alimentații bogate în fructe și legume și reducerea produselor rafinate, făinoase și zaharuri, care favorizează dezvoltarea bacteriilor în cavitatea orală.

Deși este una dintre principalele cauze ale pierderii dinților, parodontita este o boală care poate fi prevenită foarte ușor, printr-o igienă corespunzătoare, o alimentație echilibrată și vizite periodice la stomatolog. Iar dacă aceasta este prezentă, foarte important este un diagnostic corect, stabilirea unui plan de tratament corespunzator și minim invaziv și utilizarea mijloacelor și tehnicilor moderne pentru tratarea acestei afecțiuni, toate în beneficiul pacientului.