Candidoza bucală sau, cum mai este cunoscută, orală sau orofaringiană este o infecție fungică ce afectează gura, limba și esofagul. Candida este prezentă în mod obișnuit în organismul uman, însă, nu provoacă întotdeauna infecții. Acestea apar atunci când fungii se dezvoltă necontrolat. Candidoza orală este mai frecventă în rândul sugarilor și al bătrânilor, dar se poate instala la orice vârstă. Se tratează și vindecă fără dificultăți, de cele mai multe ori. Iată tot ce trebuie să știi despre candidoza bucală.
De cele mai multe ori, candidoza bucală se dezvoltă atunci când sistemul imunitar este slăbit. De aceea, are o incidență mai mare în rândul bebelușilor și al persoanelor de vârste înaintate.
Candida este prezentă în organism la nivelul gurii, al tractului digestiv, dar și pe piele, la fel ca multe alte bacterii și microorganisme. Atunci când alte afecțiuni, stresul sau eventualele tratamente alopate afectează flora bacteriană și provoacă dezechilibre la nivelul acesteia, această ciupercă poate provoca o candidoză orală.
Medicamentele care pot dezechilibra flora bacteriană și pot provoca infecții sunt:
Infecția cu Candida se dezvoltă mai degrabă la persoanele care:
Ținând cont de faptul că persoanele cu aparat dentar sau cele cu proteză dentară sunt mai predispuse de a contracta o ciupercă ce poate duce la candidoză bucală, mai ales în condițiile unei igiene orale necorespunzătoare, este foarte importantă vizita la dentist. Medicul stomatolog este specialistul care poate oferi informații legate de menținerea unei bune sănătăți orale, prin respectarea regulilor de igienă orală, dar și a vizitelor periodice în cabinet.
Oricine poate suferi de candidoză bucală, de la nou-născuți și sugari, la adulți și persoane în vârstă, cu un sistem imunitar deficitar, deși, în cazul acestora, simptomele sunt mai greu de controlat. Totodată, candidoza dezvoltată la nivelul esofagului este una dintre cele mai frecvente infecții în rândul persoanelor diagnosticate cu o infecție HIV.
Deși nu este considerată o infecție foarte contagioasă, poate fi transmisă prin salivă. În cazul în care ai contact cu o persoană care suferă de candidoză bucală, este indicat să îți speli des mâinile și să eviți contactul cu saliva acesteia, deoarece candidoza se poate transmite și prin obiectele contaminate.
Candidoza bucală e provocată de una dintre cele peste 200 de specii de Candida, cele mai multe dintre acestea fiind inofensive. Candida albicans, Candida tropicalis, Candida krusei, Candida parapsilosis sau Candida glabrata sunt cele mai frecvente dintre aceste specii.
Iată ce poți face pentru a preveni apariția infecției:
Candidoza bucală se manifestă brusc, fără simptome care să indice debutul infecției. Un simptom comun este modificarea salivei și apariția unor leziuni la nivelul limbii sau pe partea interioară a obrajilor. Aceste leziuni sunt albicioase și au o textură cremoasă. Pot să apară și pe cerul gurii, la nivelul gingiilor, pe amigdale sau pe esofag.
Alte simptome ale candidozei bucale sunt:
Candidoza bucală se poate extinde și către alte părți ale organismului, precum plămânii, ficatul sau pielea. Acest lucru este mai frecvent în cazul persoanelor cu o imunitate foarte scăzută, care suferă de cancer (inclusiv cancer oral), infecții cu HIV sau alte afecțiuni ce destabilizează sistemul imunitar. În cazul cancerului oral, care, de altfel, are o rată de supraviețuire de doar 30%, apariția simptomelor candidozei bucale este cu atât mai frecventă. Pentru un diagnostic corect al acestei afecțiuni, sunt recomandate procedurile de oral cancer screening, care pot fi realizate la DENT ESTET, datorită tehnologiei LED Dental, cu ajutorul dispozitivului VELscope VX.
Candidozele superficiale, care se manifestă la nivelul mucoaselor și al pielii, pot fi tratate medicamentos, însă, există și specii invazive, rezistente la medicamente antifungice, care se pot răspândi la nivelul altor organe. De aceea, candidoza bucală trebuie tratată încă de la apariția primelor semne, pentru a împiedica răspândirea.
La sugari și nou-născuți, candidoza bucală se manifestă prin apariția unor pete sau leziuni albicioase în interiorul cavității bucale, pe buze, dar și prin erupții cutanate. Candidoza poate proveni, în cazul sugarilor, de la mamă - dacă aceasta are o infecție fungică la nivelul sânilor în perioada alăptării. Tocmai de aceea, depistarea și tratarea candidozei este importantă atât pentru bebeluși, cât și pentru mame. Igiena corespunzătoare poate preveni răspândirea.
Candidoza bucală poate fi de mai multe tipuri. După aspect, se clasifică astfel:
O altă clasificare diferențiază între:
În funcție de severitatea manifestărilor, candidoza bucală poate fi ușoară, moderat-severă sau persistentă (acută).
Candidoza orală poate denatura foarte rar în complicații, iar acestea apar, de cele mai multe ori, în rândul persoanelor cu o imunitate foarte scăzută. Așadar, complicațiile candidozei apar doar pe un fond imunitar instabil.
Netratată corespunzător, această infecție fungică poate ajunge în fluxul sangvin și se poate extinde către inimă, creier, ochi sau alte părți ale corpului. Această complicație poartă numele de candidoză invazivă sau sistemică. Este, totodată, o afecțiune care poate denatura în șoc septic.
Pentru a trata corespunzător candidoza orală, este important ca aceasta să fie depistată și diagnosticată corect și la timp.
Medicul poate diagnostica infecția prin examinarea cavității bucale și a simptomelor. În anumite cazuri, se poate preleva țesut pentru biopsie, pentru confirmarea diagnosticului. Dacă medicul suspectează o candidoză esofagiană, medicul poate preleva o probă tamponată din gât sau poate folosi endoscopia pentru confirmarea diagnosticului. Prelevarea probei din gât se va face cu ajutorul unui tampon din bumbac steril, urmând ca acesta să fie ulterior trimis pentru testare în laborator. În cazul endoscopiei, medicul va folosi un tub subțire cu o cameră atașată, pe care îl va introduce prin gură, pentru examinarea esofagului. Este posibilă și prelevarea de țesut pentru analize ulterioare, în cadrul endoscopiei.
Candidoza bucală este o afecțiune care, necronicizată, se poate trata relativ ușor, într-un timp destul de scurt.
Pentru a trata medicamentos, medicul stomatolog poate recomanda medicamente antifungice cu substanțe active precum fluconazol, clotrimazol, itraconazol (recomandat, de regulă, în cazul în care pacientul nu răspunde la tratamentele enumerate anterior) sau amfotericina B (recomandată, de regulă, pentru tratarea candidozelor bucale severe).
De cele mai multe ori, simptomele dispar în decurs de câteva săptămâni de la administrarea tratamentului alopat, însă, pot reveni ulterior. În cazul candidozelor bucale recurente, fără cauze cunoscute, medicul poate recomanda evaluarea pacientului pentru depistarea unor alte afecțiuni, care ar putea contribui la apariția candidozei.
Pe lângă tratamentul alopat antifungic, medicul poate recomanda și câteva măsuri suplimentare pentru combaterea candidozei bucale. Astfel, Igiena orală efectuată corespunzător joacă un rol important în evitarea dezvoltării unor astfel de infecții. Schimbarea periuței de dinți după terminarea tratamentului alopat, spălarea corectă a dinților și evitarea perierii zonelor afectate de leziuni, evitarea spray-urilor și a apei de gură dacă acestea nu au fost recomandate de către medic sunt primele măsuri pe care le poți lua pentru tratarea candidozei.
Pe lângă acestea, există o serie de remedii care pot contribui la ameliorarea simptomelor. Acestea sunt, de regulă, utilizate pentru o clătire suplimentară, după parcurgerea rutinei de igienă orală:
Astfel de soluții contribuie la echilibrarea florei bacteriene a gurii. Alături de ele, consumul de iaurt, murături sau alte alimente ce conțin probiotice naturale sau administrarea unui supliment alimentar probiotic pot susține recuperarea după candidoza orală.
Este important să discuți cu medicul stomatolog înainte de a urma orice fel de tratament.
Candidoza bucală are o simptomatologie specifică, ce poate fi, de regulă, depistată încă de la primele semne. În funcție de rezistența infecției, poate fi necesar un tratament de scurtă durată sau unul de lungă durată, administrat în cazul infecțiilor cronice sau repetate. Medicul stomatolog te va îndruma către cele mai bune variante de tratament, în funcție de manifestări și de răspunsul organismului tău la antifungice.