Demineralizarea dinților la copii

Cauze și tratamente de remineralizare

Demineralizarea dinților este o problemă frecvent întâlnită în rândul copiilor, atât în cazul dinților de lapte, cât și al celor permanenți. Aceasta poate duce la complicații precum displazia de smalț sau cariile dentare.

Tocmai de aceea, vizitele la medicul stomatolog pediatru sunt indicate la intervale regulate de 6 luni, încă de la apariția primilor dinți. Acest lucru poate ajuta la prevenția problemelor ulterioare, care pot fi rezolvate doar cu ajutorul medicului stomatolog. În cele ce urmează, îți vom spune tot ceea ce trebuie să știi despre demineralizarea dinților la copii, dar și despre metodele preventive și de tratament care îți pot sprijini misiunea de a-i asigura copilului tău un zâmbet frumos și sănătos.

Ce este demineralizarea dinților și cum se manifestă

Smalțul dinților - învelișul dur de la suprafața acestora, care îi protejează împotriva cariilor dentare - are o compoziție și structură complexe, care constă în mai multe minerale. Dintre acestea, calciul și fosfații au prezența cea mai importantă și formează împreună hidroxiapatita, însă în smalț se regăsesc o varietate de alte minerale precum stronțiul, magneziul, plumbul și fluorul.

Având în vedere structura smalțului, pierderea anumitor minerale - sau demineralizarea - poate reprezenta o amenințare pentru sănătatea dinților, dar și pentru aspectul lor - în urma demineralizării, dinții pot fi mai greu de întreținut, iar petele albicioase sunt inestetice. În plus, demineralizarea poate duce la aspirea suprafeței dinților - un factor de risc pentru dezvoltarea plăcii bacteriene și pentru tartru. Sănătatea orală poate fi afectată și suferi complicații, atunci când demineralizarea nu este tratată.

Simptomele demineralizării dinților

Există o serie de semne care indică posibilitatea deteriorării danturii prin demineralizare:

• Apariția petelor albe pe dinți indică scăderea nivelului optim de fluor la nivelul structurii dinților. În stadiile avansate, petele de demineralizare capătă o culoare mai închisă.
• Modificarea texturii zonelor afectate - petele vor avea o textură aderentă, în contrast cu cea sticloasă a smalțului sănătos. Pe măsură ce demineralizarea continuă, porozitatea va crește în zonele afectate ale dintelui, acesta căpătând un aspect calcaros.
• Sensibilitatea dinților afectați - pentru că smalțul este afectat, demineralizarea dinților poate provoca sensibilitate la alimentele și băuturile foarte reci sau foarte calde.

Deși demineralizarea nu este, în sine, o afecțiune medicală, poate contribui la deteriorarea dinților prin erodarea suprafeței acestora, afectarea dentinei și generarea celui mai mare factor de risc pentru apariția cariilor. În cazul copiilor cu dinți de lapte demineralizați, igiena dentară precară, obiceiurile alimentare contraindicate pentru sănătatea orală și amânarea tratamentului în cabinetul stomatologic pot duce la pierderea prematură a acestor dinți și poate periclita structura fundației dentare pentru dinții permanenți.

Din fericire, demineralizarea dinților poate fi, de cele mai multe ori, oprită sau chiar reversibilă.

Cum recunoști semnele de demineralizare a dinților la copii?

În primul rând, vizitele la medicul stomatolog pediatru încă de la apariția primilor dinți de lapte sunt primul pas care contribuie la prevenție, prin observarea primelor semne ale demineralizării de către specialiști. Suplimentar, poți verifica și acasă, cu ochiul liber, dacă există semne ale demineralizării dinților.

Cauze și factori de risc pentru demineralizarea dinților la copii și bebeluși

Există mai mulți factori care pot contribui la demineralizarea dinților la copii. Pentru determinarea specifică a cauzei, este recomandat consultul stomatologic.

Iată, însă, care sunt cele mai frecvente dintre acestea:

• Consumul excesiv de citrice - acidul citric pe care aceste fructe îl conțin din abundență poate afecta smalțul dentar și duce la pierderi de calciu la nivelul dinților.
• Excesul de zahăr - zahărul și zaharurile din alimente reprezintă un factor de risc important pentru pierderea mineralelor din structura dinților.
• Consumul ridicat de lactate fermentate - iaurtul, sana, laptele bătut sau chefirul pot duce la creșterea pH-ului în interiorul cavității bucale și, implicit, la demineralizarea dinților.
• Consumul de băuturi răcoritoare acidulate - acidifianții din componența acestora pot ataca smalțul dinților, atunci când sunt consumate frecvent.
• Consumul de alimente care conțin amidon - amidonul crește cantitatea de zaharuri fermentate, acționând asupra smalțului dental precum zahărul. 

Factori de risc pentru demineralizarea dinților

Pe lângă cauzele ce pot duce la demineralizarea dinților la copii și adulți, există și o serie de factori de risc pentru predispoziția la apariția acestei probleme:

• Afecțiunile digestive precum refluxul gastrointestinal pot provoca aciditate și afecta smalțul dinților.
• Gura uscată (xerostomia) poate reprezenta un factor de risc pentru demineralizare, deoarece saliva contribuie la neutralizarea acizilor din cavitatea bucală.
• Placa bacteriană și igiena orală deficitară sau necorespunzătoare favorizează, de asemenea, creșterea acidității la nivelul dinților.
• Purtarea aparatului dentar reprezintă un factor de risc, tocmai pentru că impune o igienă orală desăvârșită. În caz contrar, smalțul dentar ar putea avea de suferit. Deși aparatele ortodontice nu sunt, în sine, nocive pentru smalțul dinților, atunci când sunt asociate unei igiene orale insuficiente, pot deveni factor de risc pentru demineralizare.
• Fluoroza este o afecțiune caracterizată de prezența la nivelul dinților a unei cantități ridicate de fluor, care poate afecta structura smalțului dentar la copii, mai ales în perioada când dinții de lapte sunt înlocuiți de cei permanenți.
• Administrarea anumitor tratamente medicamentoase, care cresc aciditatea la nivelul cavității bucale.
• Traumatismele dentare ale incisivilor temporari pot duce la probleme de demineralizare ale incisivilor permanenți.
• Hipomineralizarea dentară determină maturizarea incompletă a smalțului și sensibilizarea dinților, factori ce pot duce la demineralizarea acestora.
• Amelogenesis imperfecta (afecțiune congenitală rară, asociată cu mutații ale genelor, ce duc la formarea anormală a smalțului și stratului exterior al coroanei dentare) sau hipocalcifierea dinților, ce poate afecta întreaga dentiție, în fazele temporare și permanente. 

Diagnosticarea demineralizării smalțului dentar

Asociată uneori cu alăptarea și folosirea biberonului, demineralizarea dentară poate fi diagnosticată cu precizie doar în urma unui consult de specialitate la medicul pedodont. Acesta va putea face diferența dintre demineralizare și afecțiuni precum displazia de smalț sau hipoplazia și va identifica motivele care au dus la deteriorarea suprafeței dentare.
Medicul specializat în stomatologie pediatrică va observa, de asemenea, eventualele complicații ale demineralizării, precum cariile dentare și va putea stabili un tratament eficient, care să prevină, totodată, afectarea dinților permanenți.

Ce complicații poate avea demineralizarea dinților:

Demineralizarea netratată a smalțului dentar la copii poate duce la apariția unor complicații precum:

• Caria de biberon - afectează dinții de lapte, cu excepția incisivilor de pe mandibulă. Apariția cariilor de biberon este asociată cu utilizarea incorectă a biberonului și cu ”îndulcirea” suzetei cu miere sau alimente dulci.
• Caria cronică - poate să apară la orice vârstă, pe dinții de lapte sau permanenți. Gustările frecvente, consumul ridicat de carbohidrați nerafinați și gura uscată sau cantitatea redusă de salivă sunt cauze frecvente ale apariției cariilor cronice.
• Displazia de smalț - în vreme ce demineralizarea reprezintă un defect de structură, displazia de smalț este o afecțiune cu manifestări atât la nivelul formei dintelui (denivelări sau striații), cât și în ceea ce privește culoarea acestuia (petele alb-gălbui sau brune).

Tratamente de remineralizare pentru dinții de lapte și permanenți

De cele mai multe ori, demineralizarea dinților la copii se tratează prin fluorizare locală și sigilare. În cazul adulților, tratamentul poate include, suplimentar, procedee de albire dentară, pentru recăpătarea aspectului uniform al nuanței dinților.

Iată ce trebuie să știi despre aceste tipuri de tratamente:

Fluorizarea sau profilaxia cu fluor

Acest tratament se realizează prin administrarea de fluor la nivelul smalțului dentar, sub forma unui gel care conține acest mineral. Acest gel se aplică fie cu o pensulă specială, fie cu ajutorul unei gutiere de fluorizare. Profilaxia cu fluor este un tratament simplu, sigur, minim invaziv, care poate fi aplicat atât în cazul dinților de lapte, cât și al danturii permanente. Fluorul aplicat astfel se eliberează treptat în smalț și are o serie de efecte benefice:

• Inhibă procesul de demineralizare, întărind structura smalțului dentar;
• Îmbunătățește remineralizarea;
• Reduce multiplicarea bacteriilor și previne, astfel, formarea cariilor.

Profilaxia cu fluor se poate repeta, în funcție de recomandările medicului stomatolog, o dată la 3-6 luni.

Sigilarea dinților

Sigilarea dinților este o procedură stomatologică ce constă în aplicarea unei rășini pe smalțul dinților de lapte, pentru a-i proteja împotriva cariilor. Acest tratament este temporar și se menține aproximativ 2 ani, se realizează într-o singură ședință la cabinetul stomatologic și se aplică pe molarii și premolarii afectați de demineralizare. Ulterior profilaxiei prin sigilare, igiena dentară corectă este esențială.

Metode de prevenție pentru demineralizarea smalțului dentar

Deși tratamentele de remineralizare există și sunt eficiente, cel mai bun tratament este întotdeauna prevenția. Iată câteva măsuri preventive prin care să eviți demineralizarea dinților de lapte sau permanenți ai copilului tău:

Igiena dentară corespunzătoare

Bacteriile ajunse în cavitatea bucală prin ingerarea alimentelor sau a băuturilor pot duce la demineralizarea dinților. Acizii prezenți în placa bacteriană pot grăbi acest proces, ducând la apariția cariilor. O modalitate eficientă de înlăturare a bacteriilor și evitare a acestor efecte este spălarea periodică a dinților copiilor. La fel ca adulții, copiii ar trebui să se spele pe dinți de minimum două ori pe zi, pentru a îndepărta resturile de mâncare și placa dentară.

Cele mai multe paste de dinți conțin fluor, astfel că acest obicei contribuie și la reintroducerea acestui mineral în structura dinților și a smalțului dentar. Discută însă cu medicul pedodont înainte de a alege o pastă de dinți bogată în fluor pentru copilul tău.

Folosirea fluorului

Fluorul nu este prezent doar în pasta de dinți recomandată pentru remineralizarea dinților, ci și în diferite alte produse. Poți introduce fluorul crescând consumul apei potabile de la robinet, deoarece aceasta conține acest mineral. Suplimentele cu fluor precum apa de gură, spumele, cremele sau gelurile dentare pot fi, de asemenea, de ajutor. Acestea trebuie folosite însă la recomandarea medicului, în urma unui consult stomatologic.

Consumul de alimente bogate în vitamine și minerale

Calciul, vitaminele și mineralele pot acționa pentru stoparea demineralizării și inversarea acestui proces. Numeroase alimente precum spanacul, strugurii și anumite tipuri de fructe de mare, de exemplu, sunt bogate în fluor, iar includerea lor în alimentație poate îmbunătăți absorbția acestui mineral.

Mai mult, suplimentele alimentare cu magneziu, calciu, colagen, vitamina D3 și vitamina K2, administrate sub îndrumarea medicului - dacă se observă un deficit - pot îmbunătăți absorbția mineralelor inclusiv la nivelul sistemului osos și al dinților.

Limitarea consumului de zahăr și alimente cu aciditate ridicată

Zahărul, fructele, sucurile de fructe, produsele lactate și alimentele bogate în amidon favorizează apariția bacteriilor și cresc aciditatea cavității orale. Acizii atacă smalțul protector al dinților, iar acest lucru poate duce la demineralizarea acestora. Micile schimbări alimentare, precum înlocuirea gustărilor obișnuite cu unele care nu conțin zahăr, pot fi un prim pas în această direcție.

În ceea ce privește alimentele cu aciditate ridicată, nu te limita la fructe și băuturi răcoritoare. Printre acestea se numără și acele ingrediente alimentare care conțin acid fitic, cunoscut pentru prevenția absorbției mineralelor, cum ar fi migdalele sau tărâțele de orez și grâu. Deși consumul nu trebuie evitat în întregime, tocmai pentru că astfel de alimente pot avea varii beneficii pentru sănătate, moderația este necesară.

Hidratarea corespunzătoare și menținerea unui nivel optim de salivă

Saliva joacă un rol important în neutralizarea acizilor din cavitatea orală, produși de bacteriile nocive. Probleme precum sindromul gurii uscate pot agrava, astfel, demineralizarea dinților la copii. Aceasta poate fi cauzată de deshidratare sau de alte probleme. Gelurile substituente de salivă și hidratarea optimă te pot sprijini să eviți demineralizarea dinților copilului tău.

În concluzie, deși demineralizarea dinților nu este, în sine, o afecțiune medicală, poate duce la apariția unora, așa cum sunt cariile dentare. E important să o observi în fazele incipiente, pentru ca metodele preventive și de tratament să aibă rezultate rapide. Tocmai de aceea, este important să mergem cu copilul  la cabinetul stomatologic, la intervale regulate de timp, respectiv de cel puțin două ori pe an.

Resurse:

• https://www.wearebitesize.com/5-things-secretly-harming-children-tooth-enamel/
• https://www.drubiorthodontics.com/how-to-stop-demineralization-of-teeth/
• https://www.monavaledental.com.au/chalky-teeth-in-children-molar-hypomineralisation/
• https://happydent.ro/despre-dintii-temporari-si-despre-demineralizare-la-pediatric-dentist-copy/
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16510911/
• https://www.urmc.rochester.edu/encyclopedia/content.aspx?ContentTypeID=90&ContentID=P01848