Măseaua de minte (molarul de minte) - cauzele durerii. Când este recomandată extracția măselei de minte

Măseaua de minte (molarul de minte) este unul dintre cele mai controversate elemente ale dentiției. Deși face parte din dentiția naturală, mulți oameni ajung să-l cunoască nu prin rolul său funcțional, ci prin durerea și complicațiile pe care le provoacă. Apare târziu, de obicei între 17 și 25 de ani și, în mod ideal, molarii de minte ar trebui să se alinieze corect cu ceilalți dinți, să erupă complet și să contribuie la masticație. Însă, în realitate, măseaua de minte cauzează adesea probleme, mai ales atunci când spațiul disponibil pe arcadă este insuficient. Rezultatul? Disconfort, inflamații, infecții și, în cele din urmă, necesitatea unei extracții. 

Din punct de vedere evolutiv, molarii de minte au avut un rol funcțional important. În trecutul îndepărtat, oamenii aveau o dieta dură, neprocesată (rădăcini, carne crudă, semințe), care necesita o capacitate masticatorie crescută. Măselele de minte (molarii de minte) aveau, atunci, un rol semnificativ la mărunțirea alimentelor.

În prezent, rolul molarului de minte este aproape inexistent, dieta modernă cu alimente moi și bine procesate, nu mai necesită o masticație intensă. Evolutiv, maxilarul uman s-a redus în dimensiuni, iar spațiul disponibil pentru molarii de minte s-a diminuat. Deci, măseaua de minte nu participă semnificativ la masticație, iar periajul acestui al treilea molar este dificil, din cauza poziției lor pe arcada dentară. 

Durerea cauzată de molarii de minte apare din mai multe motive și este nevoie de vizita la medicul stomatolog pentru a determina cauza și pentru a lua măsuri. 

Incluzia molarului de minte

Există situații când măseaua de minte rămâne complet sau parțial inclusă în os sau sub gingie, din lipsă de spațiu. Presiunea exercitată de acești dinți asupra celor vecini poate cauza dureri intense și disconfort.

În foarte multe cazuri, medicii stomatologi recomandă extracția profilactică a molarilor de minte incluși sau semiincluși. Această recomandare are la bază următoarele argumente:

Prevenirea infecțiilor – Molarii semiincluși pot deveni un focar constant de infecții și inflamații. Odată apărută pericoronarita, riscul de recurență este mare.

Evitarea deplasării dinților – Măseaua de minte care erupe într-un spațiu prea mic poate duce la înghesuirea dinților anteriori, afectând estetica și funcția ocluziei.

Riscul de carii – Datorită poziției lor înguste și greu accesibile, măselele de minte sunt dificil de curățat. Acest lucru favorizează apariția cariilor, atât pe molarul de minte, cât și pe cel vecin.

Complicații ortodontice – În timpul sau după tratamentele ortodontice, prezența măselei de minte (molarului de minte) poate compromite rezultatele prin presiunea exercitată asupra celorlalți dinți.

Riscul de chisturi sau tumori – Deși mai rar, o măsea de minte inclusă poate duce la formarea de chisturi foliculare, care distrug osul maxilar și pot necesita intervenții chirurgicale complexe.

Inflamația gingiei (pericoronarită) din cauza măselei de minte

În cazul molarilor parțial erupți (semiincluși), gingia care îi acoperă devine o zonă vulnerabilă la infecții. Resturi alimentare și bacterii se pot acumula sub acest capușon gingival, ducând la inflamații, umflături, durere localizată și chiar febră.

Inflamația gingiei (pericoronarita) este una dintre cele mai frecvente cauze ale durerii în zona molarului de minte. Simptomele includ:

• Durere localizată, accentuată la masticație sau deschiderea gurii;
• Umflarea obrazului;
• Gust neplăcut sau halitoză (respirație urât mirositoare);
• Febră ușoară;
• Dificultăți la înghițire sau vorbire.

În unele cazuri, infecția se poate răspândi la țesuturile moi din vecinătate, ducând la abcese dentare sau celulită facială, complicații care necesită tratament urgent cu antibiotice sau chiar intervenție chirurgicală.

Tratamentul temporar al inflamației include igienizarea riguroasă a zonei, clătiri cu apă de gură antiseptică sau cu soluții saline, administrarea de antiinflamatoare sau antibiotice. Totuși, soluția definitivă rămâne extracția molarului problematic, mai ales dacă episoadele se repetă.

Compresia pe dinții vecini  

Măselele de minte pot erupe și crește într-un unghi incorect, exercitând presiune constantă pe molarul al doilea. Această presiune, combinată cu spațiul îngust creat între dinți, duce la acumularea de placă bacteriană și resturi alimentare, care sunt dificil sau chiar imposibil de curățat prin periaj.

În timp, acest lucru favorizează apariția cariilor interdentare și a bolilor parodontale la dintele vecin. Mai mult, presiunea continuă poate afecta rădăcinile molarului al doilea, ducând la dureri cronice și chiar la necesitatea unui tratament endodontic sau, în cazuri grave, a extracției ambilor dinți. Această situație subliniază importanța diagnosticării timpurii a problemelor cauzate de molarii de minte.

Formarea de chisturi sau abcese

Uneori, în jurul unui molar de minte inclus se pot forma chisturi dentare. Acestea sunt cavități umplute cu lichid, care se dezvoltă încet, dar sigur, în interiorul osului maxilarului.  

Chisturile pot crește în dimensiune, exercitând presiune pe rădăcinile dinților vecini și distrugând osul din jur, punând în pericol stabilitatea întregii arcade.

Este important de menționat că, de cele mai multe ori, chisturile pot evolua fără simptome vizibile pentru o perioadă lungă de timp. De aceea, vizitele regulate la medicul stomatolog sunt esențiale. Prin intermediul radiografiilor, specialistul poate identifica aceste probleme înainte ca ele să devină o amenințare serioasă pentru sănătatea orală, prevenind apariția unui abces sau a altor complicații majore.

Durere iradiată sau nevralgie  

Disconfortul cauzat de măseaua de minte nu se limitează doar la zona dintelui. Această durere poate iradia, adică se poate extinde, spre ureche, gât sau mandibulă. Pacienții pot resimți o senzație de presiune sau durere surdă, constantă, în aceste zone, care este adesea confundată cu alte afecțiuni, cum ar fi o infecție a urechii sau o nevralgie facială.

Această confuzie complică diagnosticul corect și, implicit, amână tratamentul adecvat, permițând problemei de fond să se agraveze. De aceea, este esențial să te adresezi unui medic stomatolog specializat atunci când resimți astfel de dureri. Doar o examinare completă, care include și o radiografie, poate stabili cu exactitate dacă molarul de minte este sursa reală a disconfortului și poate ghida specialistul spre cea mai bună soluție de tratament. 

Extracția molarului de minte trebuie luată în considerare în următoarele cazuri:

• Molarul este inclus sau semiinclus și provoacă disconfort;
• Există semne repetate de pericoronarită;
• Există carii greu de tratat sau imposibil de tratat din cauza accesului limitat;
• Dintele este distrus parțial, fracturat sau mobil;
• Interferează cu un tratament ortodontic;
• Se observă pe radiografie formarea unui chist.

Extracția chirurgicală a molarului de minte se realizează sub anestezie locală, astfel încat pacientul să nu simtă niciun disconfort în timpul intervenției. Se practică o incizie la nivelul gingiei pentru a putea expune coroana dentară, se îndepărtează osul care blochează erupția corectă a molarului, se realizează extracția, se chiuretează alveola post-extracționala și se suturează gingia.

Durata extracției molarului de minte variază în funcție de poziția și gradul de incluzie al dintelui:

• Molar erupt complet, poziție favorabilă: 20 minute
• Molar semiinclus (acoperit parțial de gingie sau os): 20–40 minute
• Molar inclus total, în poziție dificilă (ex. orizontal): 40–90 minute sau mai mult
• Cazuri complicate (aproape de nerv, rădăcini curbate): până la 2 ore

Postoperator, pot apărea:

• Durere și disconfort, gestionabile cu analgezice;
• Inflamație și umflături locale, mai ales în primele 48–72 de ore;
• Sângerări ușoare în primele ore;
• Limitarea deschiderii gurii (trismus temporar);
• Posibilă vânătaie în zona obrazului.

Este esențial ca pacientul sa urmeze indicațiile medicului cu rigurozitate:

• Aplicarea de gheață în primele ore;
• Alimentație semi-solidă, semi-lichidă la temperatura camerei
• Evitarea fumatului și a alimentelor dure sau fierbinți;
• Igiena orală riguroasă, fără periaj în zona intervenției în primele 24 h;
• Folosirea apei de gură antiseptică (la recomandarea medicului);
• Control la 7 zile pentru îndepărtarea firelor de sutură (dacă nu sunt resorbabile). 

Cât durează extracția molarului de minte?  

Durata variază în funcție de complexitatea cazului, dar o extracție simplă durează de obicei între 20 și 30 de minute. Pentru molarii incluși (care nu au erupt), procedura poate dura și câteva ore.

Se face anestezie?  

Da, extracția se realizează sub anestezie locală, deci nu vei simți nicio durere pe durata procedurii.

Este nevoie să iei medicamente?  

Medicul îți va prescrie, cel mai probabil, medicamente antiinflamatorii sau analgezice pentru a controla durerea și umflătura după procedură. Este posibil să fie nevoie și de un antibiotic, pentru a preveni o eventuală infecție.

Ce ai voie să mănânci după extracția măselei de minte?  

În primele zile, este recomandat să consumi alimente moi, lichide sau semilichide (iaurt, supe, piureuri, smoothie-uri) și să eviți alimentele tari, crocante sau fierbinți, care ar putea irita zona.

În concluzie, consultul stomatologic periodic și radiografiile dentare sunt esențiale pentru a depista din timp molarii de minte (măselele de minte) cu potențial de complicații. În cele mai multe cazuri, extracția profilactică este o măsură sigură și eficientă pentru a preveni disconfortul și a proteja sănătatea dentară pe termen lung. 

1. Influence of Oral Hygiene and Smoking on Pain and Swelling after Surgical Extraction of Impacted Mandibular Third Molars, 2010

2. Risk indicators of postoperative complications following surgical extraction of lower third molars, 2011

3. Factors predictive of difficulty of mandibular third molar surgery, 2001

4. An evaluation of third molar eruption for assessment of chronologic age: A panoramic study, 2012

5. Surgical extraction of lower third molars: diagnostic tests and operative technique in the prevention of inferior alveolar nerve injury, 2008