Măseaua de minte: când este necesară extracția și când poate fi păstrată?

Măseaua de minte (molarul de minte) este unul dintre cele mai controversate elemente ale dentiției. Deși face parte din dentiția naturală, mulți oameni ajung să-l cunoască nu prin rolul său funcțional, ci prin durerea și complicațiile pe care le provoacă. 

Apare târziu, de obicei între 17 și 25 de ani și, în mod ideal, molarii de minte ar trebui să se alinieze corect cu ceilalți dinți, să erupă complet și să contribuie la masticație. Însă, în realitate, măseaua de minte cauzează adesea probleme, mai ales atunci când spațiul disponibil pe arcadă este insuficient. Rezultatul? Disconfort, inflamații, infecții și, în cele din urmă, necesitatea unei extracții. 

Măseaua de minte, numită și molar de minte sau al treilea molar, este ultimul dinte care apare pe arcada dentară. În mod normal, o persoană poate avea până la patru molari de minte, câte unul în fiecare parte a maxilarului și mandibulei.

În funcție de spațiul disponibil și de poziția dintelui, măseaua de minte poate erupe complet, poate rămâne parțial acoperită de gingie sau os ori poate să nu erupă deloc.

Măsea de minte eruptă complet

O măsea de minte eruptă complet a ieșit în totalitate pe arcada dentară. Dacă are o poziție corectă, poate fi igienizată corespunzător și nu afectează dinții vecini, prezența sa nu înseamnă automat că trebuie extrasă.

Măsea de minte semiinclusă

O măsea de minte semiinclusă a erupt doar parțial, o parte a coroanei rămânând acoperită de gingie sau os. În jurul acesteia se pot acumula mai ușor resturi alimentare și bacterii, ceea ce favorizează inflamația gingiei, infecțiile și apariția pericoronaritei.

Măsea de minte inclusă

O măsea de minte inclusă nu a erupt pe arcada dentară și rămâne acoperită de gingie și/sau os. Aceasta poate avea diferite poziții în interiorul osului, inclusiv oblică sau orizontală. În funcție de poziție și de raportul cu structurile din jur, medicul stomatolog stabilește dacă este necesară extracția sau doar monitorizarea periodică.

Molarul de minte poate cauza numeroase probleme, precum carii dentare, pericoronarita, afectarea molarului al doilea sau complicații ortodontice, motiv pentru care este nevoie de vizita la medicul stomatolog pentru a determina cauza și pentru a lua măsuri.

Pericoronarita și inflamația gingiei

În cazul molarilor parțial erupți (semiincluși), gingia care îi acoperă devine o zonă vulnerabilă la infecții. Resturi alimentare și bacterii se pot acumula sub acest capușon gingival, ducând la inflamații, umflături, durere localizată și chiar febră.

Inflamația gingiei (pericoronarita) este una dintre cele mai frecvente cauze ale durerii în zona molarului de minte. Simptomele includ:

• Durere localizată, accentuată la masticație sau deschiderea gurii;
• Umflarea obrazului;
• Gust neplăcut sau halitoză (respirație urât mirositoare);
• Febră ușoară;
• Dificultăți la înghițire sau vorbire.

Cariile molarului de minte sau ale dintelui vecin 

Riscul de carie pe molarul de minte este destul de ridicat, deoarece măselele de minte sunt dificil de curățat din cauza poziției lor înguste și greu accesibile. Acest lucru favorizează apariția cariilor, atât pe molarul de minte, cât și pe dinții vecini.

Afectarea molarului al doilea 

Măselele de minte pot erupe și crește într-un unghi incorect, exercitând presiune constantă pe molarul al doilea. Această presiune, combinată cu spațiul îngust creat între dinți, duce la acumularea de placă bacteriană și resturi alimentare, care sunt dificil sau chiar imposibil de curățat prin periaj.

În timp, acest lucru favorizează apariția cariilor interdentare și a bolilor parodontale la dintele vecin. Mai mult, presiunea continuă poate afecta rădăcinile molarului al doilea, ducând la dureri cronice și chiar la necesitatea unui tratament endodontic sau, în cazuri grave, a extracției ambilor dinți.

Chisturile sau alte modificări asociate dintelui inclus

Uneori, în jurul unui molar de minte inclus se pot forma chisturi dentare. Acestea sunt cavități umplute cu lichid, care se dezvoltă încet, dar sigur, în interiorul osului maxilarului.  

"Chisturile pot crește în dimensiune, exercitând presiune pe rădăcinile dinților vecini și distrugând osul din jur, punând în pericol stabilitatea întregii arcade. Este important de menționat că, de cele mai multe ori, chisturile pot evolua fără simptome vizibile pentru o perioadă lungă de timp." - Dr. Maria Receanu

Deși mai rar, o măsea de minte inclusă poate duce la formarea de chisturi foliculare, care distrug osul maxilar și pot necesita intervenții chirurgicale complexe.

Infecția și abcesul

Molarii semiincluși pot deveni un focar constant de infecții și inflamații. Odată apărută pericoronarita, riscul de recurență este mare.

În unele cazuri, infecția se poate răspândi la țesuturile moi din vecinătate, ducând la abcese dentare sau celulită facială, complicații care necesită tratament urgent cu antibiotice sau chiar intervenție chirurgicală.

Tratamentul temporar al inflamației include igienizarea riguroasă a zonei, clătiri cu apă de gură antiseptică sau cu soluții saline, administrarea de antiinflamatoare sau antibiotice. Totuși, soluția definitivă rămâne extracția molarului problematic, mai ales dacă episoadele se repetă.

Durere iradiată sau nevralgie  

Disconfortul cauzat de măseaua de minte nu se limitează doar la zona dintelui. Această durere poate iradia, adică se poate extinde, spre ureche, gât sau mandibulă. Pacienții pot resimți o senzație de presiune sau durere surdă, constantă, în aceste zone, care este adesea confundată cu alte afecțiuni, cum ar fi o infecție a urechii sau o nevralgie facială.

Această confuzie complică diagnosticul corect și, implicit, amână tratamentul adecvat, permițând problemei de fond să se agraveze. Pentru a evita toate aceste probleme, vizitele regulate la medicul stomatolog sunt esențiale. Prin intermediul radiografiilor, specialistul poate identifica aceste probleme înainte ca ele să devină o amenințare serioasă pentru sănătatea orală, prevenind apariția unui abces sau a altor complicații majore.

Extracția molarului de minte trebuie luată în considerare în următoarele cazuri:

• Molarul este inclus sau semiinclus și provoacă disconfort;
• Există semne repetate de pericoronarită;
• Există carii greu de tratat sau imposibil de tratat din cauza accesului limitat;
• Dintele este distrus parțial, fracturat sau mobil;
• Interferează cu un tratament ortodontic;
• Se observă pe radiografie formarea unui chist.

Măseaua de minte poate fi păstrată atunci când medicul constată că nu provoacă probleme și nu prezintă semne de boală. Monitorizarea poate fi recomandată dacă măseaua de minte:

• este sănătoasă și nu prezintă carii;
• a erupt într-o poziție corectă și are suficient spațiu;
• poate fi curățată corespunzător;
• nu provoacă durere, inflamație sau infecții;
• nu afectează molarul al doilea și țesuturile din jur;
• nu sunt identificate chisturi sau alte modificări radiologice;
• controalele clinice și radiografiile periodice permit urmărirea evoluției sale.

Extracția chirurgicală a molarului de minte se realizează sub anestezie locală, astfel încat pacientul să nu simtă niciun disconfort în timpul intervenției. 

Extracția unui molar erupt 

După administrarea anesteziei locale, medicul mobilizează molarul cu ajutorul instrumentelor specifice și îl extrage din alveolă. Zona este apoi verificată și curățată, dacă este necesar. În cazul unei extracții fără complicații, gingia nu trebuie incizată, iar sutura nu este obligatorie.

Intervenția poate dura aproximativ 10–20 de minute, însă timpul diferă în funcție de forma și poziția rădăcinilor, gradul de acces și particularitățile fiecărui caz. Dacă apar dificultăți în timpul extracției, poate fi necesară abordarea chirurgicală.

Extracția chirurgicală a unui molar inclus sau semiinclus 

Extracția unui molar inclus sau semiinclus presupune realizarea unei incizii la nivelul gingiei, pentru expunerea dintelui. Atunci când molarul este acoperit de os, medicul îndepărtează controlat o parte din țesutul osos pentru a crea acces către acesta.

În funcție de poziția molarului și de anatomia rădăcinilor, dintele poate fi extras integral sau poate fi secționat în mai multe fragmente. După îndepărtarea lui, alveola este verificată și curățată, iar gingia este repoziționată și suturată.

Durata intervenției depinde de complexitatea cazului:

• molar semiinclus, aflat într-o poziție favorabilă: aproximativ 20–40 de minute;
• molar inclus complet sau poziționat dificil: aproximativ 40–90 de minute;
• caz complex, cu rădăcini atipice sau situat în apropierea nervului alveolar inferior: intervenția poate dura mai mult.

Aceste durate nu sunt standard. Poziția dintelui și raportul său cu structurile anatomice sunt evaluate înaintea intervenției prin examen clinic și investigații imagistice. În cazul molarilor aflați foarte aproape de nerv, poate fi luată în considerare și coronectomia, în cazurile selectate de medic.

Postoperator, pot apărea:

• Durere și disconfort, gestionabile cu analgezice;
• Inflamație și umflături locale, mai ales în primele 48–72 de ore;
• Sângerări ușoare în primele ore;
• Limitarea deschiderii gurii (trismus temporar);
• Posibilă vânătaie în zona obrazului.

După extracția molarului de minte, este esențial ca pacientul sa urmeze următoarele recomandări:

• Aplicarea de gheață în primele ore;
• Alimentație semi-solidă, semi-lichidă la temperatura camerei
• Evitarea fumatului și a alimentelor dure sau fierbinți;
• Igiena orală riguroasă, fără periaj în zona intervenției în primele 24 h;
• Folosirea apei de gură antiseptică (la recomandarea medicului);
• Control la 7 zile pentru îndepărtarea firelor de sutură (dacă nu sunt resorbabile). 

În concluzie, consultul stomatologic periodic și radiografiile dentare sunt esențiale pentru a depista din timp molarii de minte (măselele de minte) cu potențial de complicații. În cele mai multe cazuri, extracția profilactică este o măsură sigură și eficientă pentru a preveni disconfortul și a proteja sănătatea dentară pe termen lung. 

1. Influence of Oral Hygiene and Smoking on Pain and Swelling after Surgical Extraction of Impacted Mandibular Third Molars, 2010

2. Risk indicators of postoperative complications following surgical extraction of lower third molars, 2011

3. Factors predictive of difficulty of mandibular third molar surgery, 2001

4. An evaluation of third molar eruption for assessment of chronologic age: A panoramic study, 2012

5. Surgical extraction of lower third molars: diagnostic tests and operative technique in the prevention of inferior alveolar nerve injury, 2008