Pericoronarita: cum recunoști infecția măselei de minte

Pericoronarita este inflamația și/sau infecția țesutului care acoperă un dinte care nu a erupt complet, cel mai frecvent măseaua de minte. Această afecțiune dentară provoaca durere, umflarea obrazului și, uneori, complicatii severe dacă nu este tratată.

Din acest motiv, pericoronarita necesită o consultație de specialitate la medicul stomatolog pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat.

Pericoronarita este o afecțiune care apare atunci când țesutul gingival din jurul unei măsele de minte parțial eruptă se inflamează din cauza acumulării de bacterii și resturi alimentare.

Pentru că zona este dificil de igienizat, se poate crea un mediu favorabil dezvoltării infecției. Deși poate afecta orice dinte care nu a erupt complet, pericoronarita este întâlnită cel mai frecvent la nivelul măselelor de minte inferioare, în special la adulții tineri.

„În cazul apariției pericoronaritei, obrazul este adesea umflat, pacientul resimte disconfort în timpul realizării mișcărilor de închidere-deschidere ale gurii sau durere ce iradiază spre ureche, gât sau umăr”, precizează Dr. Mihnea Grigore, medic stomatolog Estetică dentară în cadrul clinicilor DENT ESTET. 

Există trei tipuri de pericoronarită, care corespund fazelor acestei infecțiuni:

• Pericoronarită congestivă (incipientă)
• Pericoronarită acută
• Pericoronarită cronică

În tabelul de mai jos, sunt prezentate principalele diferențe dintre cele trei forme de pericoronarită, în funcție de simptome și evoluție. 

Principalele cauze sunt:

• erupția parțială a unui dinte/a unei măsele de minte;
• igiena deficitară;
• retenția alimentelor;
• traumatisme suferite de gingie, cauzate cel mai frecvent de o muscătură gresită în raport cu dintele antagonist;
• acumularea plăcii bacteriene și a tartrului. 

Pericoronarita se manifestă frecvent prin:

• durere în zona măselei de minte;
• gingie umflată și roșie în jurul dintelui;
• durere în timpul masticației;
• sensibilitate la atingere;
• miros neplăcut din cauza resturilor acumulate;
• secreție de puroi în cazurile mai avansate;
• febră;
• dificultati la deschiderea gurii;
• durere ce iradiază spre ureche, gât sau umăr.

Simptome serioase ale pericoronaritei care necesită intervenția medicului stomatolog:

• febra crescută, peste 38°C;
• umflarea rapidă a obrazului sau a gâtului;
• dificultățile în timpul respirației sau la inghițit;
• durere în timpul deschiderii gurii;
• apariția puroiului în zona afectată.

„Sfatul nostru este ca persoanele care se confruntă cu oricare dintre aceste simptome să solicite un tratament stomatologic în aceeași zi cu apariția simptomatologiei sau cât de repede posibil. Medicul stomatolog va evalua igiena zonei afectate și, dacă este nevoie, va administra tratament local, prin curățarea locului afectat, sau tratament medicamentos, dacă există riscul de evoluție a infecției.” – Dr. Mihnea Grigore 

Primul pas îl reprezintă vizita la cabinetul stomatologic, unde medicul va stabili diagnosticul corect.  

În cadrul consultației, medicul va realiza igienizarea corectă și completă a zonei, prin spalături locale cu soluții antiseptice, precum clorhexidina pentru a îndepărta resturile alimentare și pentru a reduce încărcătura bacteriană.  

Tratament profesional  

În funcție de severitatea infecției, medicul poate recomanda tratament antiinflamator și, atunci când este necesar, tratament cu antibiotice pentru controlul infecției. Dacă pericoronarita este însoțită de un abces, poate fi necesar și drenajul colecției purulente.

După remiterea episodului acut, medicul va evalua poziția măselei de minte și riscul de reapariție a infecției. Extracția măselei de minte este necesară când episoadele de pericoronarită devin frecvente sau dacă măseaua de minte este inclusă sau semiinclusă și prezintă riscul de complicații sau de afectare a dinților vecini. 

Tratament acasă

După tratamentul realizat în cabinet, respectarea recomandărilor medicului este esențială pentru vindecarea completă și prevenirea recidivei.  

Pacientului i se recomandă să continue clătirile cu soluții antiseptice, conform indicațiilor primite, și să mențină o igienă orală riguroasă, acordând o atenție deosebită zonei afectate.

La nevoie, medicul poate prescrie tratament antiinflamator sau analgezic pentru controlul durerii și al inflamației, în funcție de starea generală de sănătate a pacientului și de eventualele contraindicații.  

Respectarea controalelor ulterioare și a planului de tratament recomandat contribuie la reducerea riscului de reapariție a pericoronaritei.

Deși multe cazuri de pericoronarită sunt limitate la țesuturile din jurul măselei de minte, netratată sau tratată insuficient, afecțiunea poate evolua spre complicații locale și, mai rar, spre complicații severe.

Complicații posibile ale pericoronaritei:

• abces pericoronar;  
• extinderea inflamației către țesuturile învecinate;  
• trismus (dificultate la deschiderea gurii);
• dificultăți la masticație și alimentație;  
• dificultăți respiratorii (în cazurile severe). 

Pericoronarita poate fi prevenită ușor prin:

• menținerea igienei orale bune;
• periaje realizate zilnic, corect, de câte două ori, dimineața si seară;
• monitorizarea molarilor de minte în cadrul controalelor regulate;
• dacă situația impune, extracția molarilor de minte.