Resorbția osoasă după extracția dentară: de ce apare și cum poate fi limitată

După extracția unui dinte, osul alveolar începe să se remodeleze și să își piardă treptat din volum, proces numit resorbție osoasă după extracție. Cele mai importante modificări apar, de regulă, în primele 3–6 luni. Pierderea osoasă nu poate fi eliminată complet, dar poate fi limitată în anumite situații prin conservarea alveolei și prin planificarea corectă a viitorului tratament.

Osul alveolar este porțiunea osului maxilar și mandibular care susține rădăcinile dinților. Acesta se află permanent într-un proces de remodelare, în funcție de stimulii mecanici și biologici locali. Sănătatea și volumul osului alveolar sunt importante nu doar pentru susținerea dinților și masticație, ci și pentru aspectul feței.  

În plus, atunci când se ia în calcul înlocuirea dintelui printr-un implant dentar, cantitatea și forma osului disponibil reprezintă factori importanți pentru poziționarea corectă a implantului și pentru obținerea unui rezultat funcțional și estetic. 

După extracția unui dinte, osul care înconjura rădăcina nu mai primește aceiași stimuli biologici și mecanici ca înainte și apare resorbția osoasă, un proces prin care țesutul osos este degradat și remodelat.  

“Vindecarea alveolei începe imediat după extracție. Se formează un cheag de sânge, urmat de inflamație controlată, proliferarea țesutului de granulație, formarea de țesut osos nou și remodelarea progresivă a acestuia. Acest proces este normal și necesar pentru vindecarea plăgii, însă nu duce la refacerea completă a formei și volumului osos existente înainte de extracție.” – Dr. Ionela Dumitru, medic stomatolog Estetică dentară, cu atestat în Implantologie

De ce organismul începe să piardă os după extracție?

Una dintre explicațiile importante este pierderea funcției dintelui și a stimulării transmise către os prin structurile de susținere. Ligamentul parodontal, care face legătura dintre rădăcina dintelui și osul alveolar, este vascularizat și conține celule și receptori care participă la menținerea și remodelarea țesuturilor. Odată cu îndepărtarea dintelui, ligamentul parodontal dispare din alveolă, iar stimularea asociată dintelui este pierdută.

Este important de subliniat că resorbția nu înseamnă că osul „dispare” brusc după extracție. Este un proces gradual, influențat de:

• anatomia locală
• rosimea pereților osoși
• cauza extracției
• prezența infecției  
• modul în care se vindecă alveola.  

De aceea, evaluarea zonei și planificarea din timp a tratamentului pot avea un rol important atunci când există intenția de a înlocui dintele cu un implant. 

Pierderea osoasă după extracție este un proces etapizat, care începe însă în primele săptămâni după extracție și continua într-un ritm mai lent pe parcursul anilor, dacă dintele nu este înlocuit cu un implant dentar.

• primele modificări apar în primele săptămâni;  
• cea mai mare parte a resorbției are loc în primele 3-6 luni;  
• procesul continuă lent și în următorii ani.

Resorbția începe în primele săptămâni după extracție

Primele modificări ale crestei alveolare apar în primele săptămâni după extracție. În această perioadă au loc:

• formarea și organizarea cheagului de sânge după extracție;
• înlocuirea cheagului cu țesut de granulație;  
• formarea de os nou.  

În paralel, pereții alveolei sunt remodelați, iar dimensiunile crestei încep să se reducă.

Cât os se pierde în primele 3–6 luni după extracție?

Cele mai importante modificări dimensionale apar, în general, în primele 3–6 luni.  

Potrivit unor studii, în acest interval poate apărea:

• pierdere orizontală de aproximativ 29–63%;  
• pierdere verticală de aproximativ 11–22%.  

Aceste procente trebuie interpretate ca valori raportate în literatura științifică, nu ca o predicție exactă pentru fiecare pacient.  

Procesul continuă dacă dintele nu este înlocui cu implant

După primele 6 luni de la extracție, remodelarea osului alveolar continuă, dar într-un ritm mai lent.  

Soluția pentru stoparea acestui proces este tratamentul cu implant dentar. Dacă acest tratament este planificat, medicul poate lua în considerare conservarea alveolei încă de la momentul extracției. Studii  recente sugerează că această abordare poate reduce necesitatea unor proceduri de augmentare osoasă (adiție de os) în anumite situații. 

Există mai mulți factori care pot influența negativ vindecarea țesuturilor după extracție:

• Extracția dentară este principalul eveniment care declanșează resorbția osoasă, însă ritmul și amploarea modificărilor diferă de la un pacient la altul;
• Infecțiile dentare și parodontita pot compromite țesuturile din jurul dintelui și pot determina pierdere osoasă chiar înainte ca extracția să fie efectuată;
• Igiena orală deficitară poate influența negativ vindecarea;  
• Traumatismele dentare pot avea impact asupra perioadei de vindecare;
• Fumatul poate fi asociat cu o pierdere osoasă mai mare, potrivit studiilor;
• Utilizarea îndelungată a unor proteze mobile;  
• Anumite boli sau tratamente care afectează metabolismul osos sau vindecarea. Un exemplu particular este osteonecroza medicamentoasă a maxilarelor (MRONJ), asociată în special cu unele medicamente antiresorbtive și antiangiogenice ( de exemplu medicatia pentru osteoporoza). Este o complicație diferită de resorbția fiziologică obișnuită și trebuie discutată separat atunci când pacientul urmează astfel de tratamente.  

Un implant dentar are nevoie de un volum osos adecvat și de o bună calitate a osului pentru a putea fi poziționat corect și pentru a se integra. Nu este suficient să existe „orice cantitate de os”; forma crestei trebuie să permită obținerea unei poziții implantare compatibile cu viitoarea coroană și cu țesuturile din jur.

“Atunci când osul s-a resorbit semnificativ, poziționarea implantului poate deveni mai dificilă. Uneori implantul poate fi inserat fără o intervenție suplimentară, alteori este necesară augmentarea osoasă înainte sau simultan cu implantarea. Scopul conservării alveolei este tocmai acela de a limita pierderea de volum și de a face viitorul tratament mai previzibil și, în anumite cazuri, mai puțin complex.” – Dr. Ionela Dumitru

Totuși, conservarea alveolei nu garantează că implantul va putea fi inserat ulterior fără nicio altă procedură, cum ar fi adiția osoasă.  

Conservarea crestei alveolare (menținerea volumului osos după extracția dentară), cunoscută în literatura de specialitate drept alveolar ridge preservation (ARP), reprezintă un grup de proceduri realizate imediat după extracție pentru a limita resorbția osului și pentru a păstra cât mai bine volumul și forma crestei alveolare.

În funcție de situație, medicul poate introduce în alveolă un material de grefare și poate utiliza o membrană sau un material de sigilare a alveolei.

Scopul procedurii nu este să „umple” pur și simplu spațiul rămas după extracție și nici să oprească în totalitate pierderea osoasă. Prezervarea alveolei poate însă limita această pierdere și poate ajuta la păstrarea unui volum osos cât mai bun pentru un viitor implant dentar.

Studiile confirmă acest beneficiu. O meta-analiză publicată în 2025 a arătat că, față de vindecarea naturală după extracție, procedurile de prezervare pot reduce pierderea osoasă cu aproximativ 2 mm în lățime și cu 1–2 mm în înălțime.

Materiale folosite pentru conservarea crestei alveolare

• xenogrefe – materiale de origine animală;  
• alogrefe – materiale osoase provenite de la donatori umani, procesate în condiții specifice;  
• materiale sintetice (aloplastice) – substituenți osoși realizați din materiale biocompatibile;  
• membrane de colagen sau alte metode de sigilare/protecție a alveolei, utilizate în funcție de tehnica aleasă.

Pentru cine este recomandată?

Conservarea alveolei poate fi luată în considerare mai ales atunci când:

• implantul este planificat ulterior extracției;
• există risc de pierdere importantă a volumului osos ;
• păstrarea conturului crestei este importantă din punct de vedere estetic.  

Prevenirea pierderii osoase începe, ideal, înainte ca extracția să devină necesară. Tratamentul la timp al cariilor, infecțiilor și bolii parodontale poate permite păstrarea dintelui și a osului alveolar. Atunci când extracția este inevitabilă, o extracție cât mai atraumatică, cu protejarea pereților alveolari, poate contribui la un proces de vindecare mai favorabil.

Igiena orală corectă, controalele stomatologice periodice și tratamentul bolii parodontale sunt importante pentru menținerea țesuturilor de susținere. Renunțarea la fumat este, de asemenea, recomandată pentru a favoriza vindecarea și pentru a reduce riscurile asociate tratamentelor implantare.

“Dacă dintele va fi înlocuit printr-un implant, este util ca evaluarea să fie făcută cât mai devreme după extracție sau chiar înaintea acesteia, atunci când situația permite. În acest fel poate fi stabilit dacă este preferabilă vindecarea spontană, conservarea alveolei, implantarea imediată sau o altă strategie. Ideea centrală susținută de literatura actuală este că tratamentul trebuie planificat în funcție de rezultatul final dorit, nu doar în funcție de extracția dintelui.” – Dr. Ionela Dumitru 

În concluzie, pierderea unui dinte este urmată în mod natural de remodelarea osului alveolar. Procesul începe imediat după extracție și este mai intens în primele luni, iar forma și volumul crestei se pot modifica în timp.

Conservarea crestei alveolare reprezintă una dintre metodele prin care aceste modificări pot fi limitate. Dovezile disponibile arată beneficii în menținerea dimensiunilor crestei și, în anumite situații, în reducerea necesității unor proceduri de augmentare la momentul implantării.  

Pentru pacient, cea mai importantă decizie nu este alegerea unei proceduri „cu orice preț”, ci realizarea unui plan corect încă din momentul în care se stabilește că dintele nu mai poate fi păstrat. 

1. Araujo MG. - Alveolar Ridge Preservation: The Past, the Present, the Future, Journal of Periodontal Research, 2026; PubMed - Araujo, 2026⁠
2. Avila-Ortiz G, Couso-Queiruga E, Stuhr S, Chambrone L -  Long-term outcomes of post-extraction alveolar ridge preservation and alveolar ridge reconstruction followed by delayed implant placement: A systematic review, Periodontology 2000, 2025
3. Wei YP, Han ZY, Hu WJ, et al - Alveolar Ridge Preservation at Molar Extraction Sites: A Systematic Review and Meta-Analysis,  Journal of Evidence-Based Dental Practice, 2025
4. Mardas N, Macbeth N, Donos N, Jung RE, Zuercher AN -  Is alveolar ridge preservation an overtreatment?, Periodontology 2000, 2023
5. Couso-Queiruga E, Stuhr S, Tattan M, Chambrone L, Avila-Ortiz G. - Post-extraction dimensional changes: A systematic review and meta-analysis, Journal of Clinical Periodontology, 2021