
Sinuzita maxilară este o inflamație a sinusurilor situate de o parte și de alta a nasului, denumite sinusuri maxilare.
La nivelul oaselor feței și ale craniului există patru perechi de sinusuri paranazale: sinusurile maxilare (situate în spatele obrajilor), etmoidale (între nas și ochi), sfenoidale (în spatele ochilor) și sinusurile frontale (deasupra sprâncenelor).
Sinusurile paranazale sunt, de fapt, cavități umplute cu aer, căptușite de o mucoasă și comunică direct cu cavitatea nazală, având rol în filtrarea, încălzirea și umidificarea aerului inspirat.
Sinuzita maxilară reprezintă inflamația mucoasei sinusului maxilar cauzată de infecții de natură bacteriană, virală sau fungică, dar și de diverse afecțiuni dentare.
În cazul în care inflamația sinusurilor maxilare are drept cauze probleme dentare, precum infecții la nivelul dinților sau traumatisme dentare, vorbim despre o sinuzită odontogenă, adică sinuzită maxilară de cauza dentară.
Ca orice altă afecțiune, sinuzita maxilară (sinuzita odontogenă) poate fi acută sau cronică.
“Putem vorbi despre o sinuzita maxilară acută dacă pacientul prezintă simptome puternice care durează până la 4 săptămâni. Acest tip de sinuzită poate fi provocată de un virus, o răceală comună, dar și de infecții bacteriene. De obicei, simptomele prezente în formele acute determină pacientul să se prezinte rapid la un consult de specialitate, spre deosebire de formele cronice care se detectează numai printr-un examen radiologic”, spune dr. Marina Băjinaru, medic specialist Chirurgie Dento-Alveolară în cadrul clinicilor DENT ESTET.
Sinuzita maxilară cronică este o formă a acestei afecțiuni care persistă o perioadă mult mai lungă de timp, de câteva luni. Pacientul poate să nu prezinte simptomatologie, iar afecțiunea trece neobservată foarte mult timp, aceasta putând fi observată abia în urma unui consult de specialitate sau a unei radiologii. În cazul sinuzitei odontogene, forma cronică este frecventă, deoarece cauza dentară poate persista netratată, iar terapia singular simptomatică nu rezolvă cauza.
Simptomele sinuzitei maxilare sunt multiple și trebuie analizate cu atenție, pentru a se face corect diferența între sinuzita maxilară, sinuzita odontogenă sau alte afecțiuni precum răceala sau rinofaringita.
Principalele simptome ale sinuzitei maxilare:
Congestie nazală
De cele mai multe ori, simptomele sinuzitei maxilare acute se confundă cu cele ale infecțiilor respiratorii. Printre primele semne ale bolii se numără secrețiile nazale, congestia nazală, febra. Un alt simptom poate fi senzația de presiune sau plenitudine facială, mai ales în zona obrajilor și a pomeților.
Congestia nazală este provocată de secrețiile nazale, care pot fi limpezi sau purulente. În situația în care secrețiile sunt semnificative, poate apărea durerea la nivelul sinusurilor maxilare.
Durere facială
Durerea facială este un alt simptom al sinuzitei maxilare sau odontogene. Durerea de pe față poate iradia în zona frontală sau a maxilarului.
Durea este agravată de mișcările capului (aplecarea înainte). Dacă sinuzita are ca și cauză infecția unui dinte, atunci secrețiile nazale purulente vor fi la nivelul unei singure nări, iar obstrucția nazală de asemenea la nivelul unei singure nări.
Durere dentară vs sinuzita maxilară odontogenă
Deși durerea dentară și durerea provocată de sinuzita maxilară pot fi asemănătoare, există totuși unele diferențe importante între ele.
Durerea dentară poate fi intensificată de alimente/băuturi calde/reci, mușcarea și presiunea pe dintele respectiv, în timp ce durerea din sinuzită este localizată la nivelul obrajilor, sub ochi, nas și se agravează la aplecarea capului sau la schimbarea de presiune.
„Potrivit specialiștilor, impactul simptomalogiei sinuzitei maxilare asupra calității vieții este comparabil cu al anginelor pectorale sau al bolilor pulmonare cronice obstructive. Din păcate, sunt situații în care pacienții cred că automedicația sau administrarea de antibiotice este soluția, însă recomandarea noastră este prezentarea la medicul specialist, ORL-ist sau medicul stomatolog în cazul în care durerea are cauze dentare.”, explică dr. Marina Băjinaru.
Așa cum am arătat deja, sinuzita maxilară poate avea multiple cauze.
Cele mai frecvente cauze ale sinuzitei maxilare sunt infecțiile tractului respirator superior (în special virale și bacteriene) și rinita alergică.
Cele mai comune bacterii ce pot conduce la apariția sinuzitei maxilare sunt Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae și Moraxella catarrhalis. Dintre infecțiile virale, menționăm rinovirusuri, coronavirusuri, virusuri Influenzae.
Reacțiile alergice pot contribui, de asemenea, la inflamarea mucoasei sinuzale.
Deoarece sinusul maxilar se află în imediata apropiere a dinților posteriori maxilari, aproximativ 10% dintre cazurile de sinuzită maxilară pot avea o cauză odontogenă:
Factorii declanșatori ai sinuzitei maxilare se împart în două grupe, favorizanți și determinanți.
Unul dintre factorii importanți în favorizarea apariției sinuzitei maxilare este fumatul. Este cunoscut că la fumătorii cronici apare o inflamație a mucoasei sinusale a cărei capacitate de regenerare și de eliminare a mucusului este diminuată progresiv.
De importanță primordială, factorii determinanți sunt legați de infecțiile dinților din zona laterală, deci infecțiile netratate ale dinților. Factorii determinanți mai pot fi reprezentați și de viruși respiratori, bacterii (suprainfecție după o viroză, ciuperci, polipi nazali, corpi străini (la copii), alergii.
Persoanele care au simptome asociate sinuzitei odontogene (dentare) ar trebui să meargă la medicul stomatolog, pentru diagnostic și tratament. Diagnosticul este stabilit pe baza simptomelor, a radiografiei și a unor investigații suplimentare.
În scopul stabilirii unui diagnostic corect de sinuzită maxilară se pot folosi imagini radiologice, examinare CT sau efectuarea de către medicul ORL a unei rinoscopii anterioare, endoscopii sinusale ori puncții sinusale.
Tratamentul sinuzitei maxilare este complex și presupune colaborarea între medicul ORL și medicul stomatolog, în cazul în care inflamația are o cauză dentară.
Primul pas în tratarea inflamației sinusului maxilar este eliminarea cauzei care a dus la apariția acestei afecțiuni.
În sinuzita odontogenă (dentară), recomandarea medicului stomatolog va fi tratarea afecțiunilor dentare. Astfel, poate fi vorba despre un tratament endodontic al dintelui afectat sau intervenții de natură chirurgicală.
Următorul pas este tratamentul medicamentos indicat de medic, care include antibiotice, medicamente antiinflamatoare, antialgice (care să reducă simptomatologia).
În cazul infecțiilor bacteriene, se recomandă antibiotic, dar atenție: doar tratamentul antibiotic nu este suficient dacă sursa dentară persistă; intervenția dentară este obligatorie.
În oricare dintre aceste situații, pacientul va reveni la controale, pentru a se monitoriza procesul de vindecare și a preveni eventualele recidive.
Tratamentul profilactic implică tratarea din timp a cauzelor sinuzitei maxilare și evitarea problemelor dentare. Controalele stomatologice regulate sunt utile pentru prevenirea sau limitarea afecțiunilor dentare. Hidratarea și odihna corespunzătoare, evitarea compușilor alergeni și a fumatului ajută la prevenirea sinuzitei maxilare.
Se recurge la intervenții chirurgicale în cazurile în care tratamentul conservator nu are succes.
Opțiunea terapeutică optimă este combinarea tratamentului dentar cu cel ORL, deoarece terapia izolată ORL (fără tratarea sursei dentare) duce adesea la recidive.
„Asociația Americană de Endodonție (AAE) promovează ideea că detectarea și tratarea corectă a sursei dentare este esențială pentru succesul tratamentului sinuzitei, altfel sinuzita poate persista în ciuda intervenției la nivelul sinusului. AAE avertizează, de asemenea, că abordarea izolată a sinuzitei (cu antibiotice sau prin interventie chirurgicala la nivelul sinusului) fără tratamentul sursei dentare conduce frecvent la recurență sau eșec.”, precizează dr. Marina Băjinaru.
„Recomandarea mea este să mergem la control stomatologic periodic, chiar dacă nu doare nimic. Uneori infecțiile dentare pot fi „tăcute” și pot trece neobservate până să afecteze sinusul, devenind sursa unei sinuzite. De asemenea, automedicația nu este indicată, deoarece antibioticele luate fără recomandare pot masca simptomele fără a rezolva sursa infecției.”, precizează dr. Marina Băjinaru.
Tratamentul include medicamente vasoconstrictoare și, dacă este prezentă o infecție bacteriană, antibiotic administrat oral. În unele cazuri, se recomandă și antiinflamatoare sau analgezice.
Intervenția chirurgicală este indicată atunci când tratamentul medicamentos nu are efect, există obstrucții anatomice sau cauza este o infecție dentară care necesită abordare chirurgicală.
Sinuzita maxilară are, de regulă, cauze respiratorii sau alergice, în timp ce sinuzita dentară (odontogenă) apare ca urmare a unei infecții la nivelul dinților superiori.