Cum afectează tartrul sănătatea gingiilor și dinților?

Tartrul dentar, cunoscut și sub numele de calcul dentar, este un depozit mineralizat care se formează pe suprafața dinților și a gingiilor atunci când placa bacteriană nu este îndepărtată corect prin periaj și folosirea aței dentare. Deși nu provoacă durere imediată, acumularea de tartru are efecte negative semnificative: de la gingii inflamate și respirație neplăcută, până la gingivită și pierderea dinților în cazurile avansate.

Îndepărtarea depozitelor de tartru în timpul unei ședințe regulate de detartraj este cheia pentru menținerea sănătății gingiilor și prevenirea bolilor parodontale.

Formarea tartrului dentar începe cu apariția plăcii bacteriene – un strat subțire compus din bacterii și salivă, care se depune zilnic pe suprafața dinților. Dacă placa nu este îndepărtată prin periaj și folosirea aței dentare, ea se mineralizează și se transformă în depozite dure, imposibil de eliminat de către pacient.

Există două tipuri principale de tartru:

• Tartrul supra-gingival – de culoare alb-gălbuie, vizibil deasupra gingiei;
• Tartrul subgingival – de culoare maronie sau negricioasă, depus sub linia gingivală, mult mai greu de observat și de îndepărtat.

Zonele în care tartrul se acumulează cel mai frecvent sunt:

• suprafața internă a incisivilor inferiori;
• suprafața externă a molarilor superiori;
• spațiile interdentare și marginea gingiilor.

Ritmul de depunere a tartrului este influențat de mai mulți factori: localizarea dintelui, fluxul și pH-ul salivar, tipul de alimentație (alimente moi sau dure, bogate în calciu și glucide), dar și particularitățile fiecărui pacient. 

„Tartrul începe să se depună de la vârste fragede: între 9–15 ani apare la 37–70% dintre pacienți, între 16–21 ani la 44–88%, iar după vârsta de 40 de ani procentul ajunge la 86–100%.”, explică Dr. Cristina Stănescu, Medic Specialist Parodontologie.  

Prezența tartrului transformă cavitatea orală într-un mediu ideal pentru bacterii. Acestea se hrănesc cu zaharurile din alimentație și produc acizi care atacă smalțul, ducând la apariția cariilor inclusiv la nivelul rădăcinii sau subgingival.

Efectele directe asupra dinților includ:

• eroziunea smalțului și sensibilitate dentară;
• respirație urât mirositoare (halitoză persistentă);
• pete și colorări rezistente pe suprafața dintelui.

În stadiile avansate, tartrul subgingival afectează și osul alveolar, compromițând stabilitatea dintelui și crescând riscul de pierdere dentară. 

Gingivita este prima afecțiune cauzată de acumularea de tartru și reprezintă un semnal de alarmă. Se manifestă prin gingii inflamate, roșeață, sensibilitate și sângerare, în special în timpul periajului. Dacă este tratată la timp, gingivita este reversibilă, însă în lipsa tratamentului evoluează către forme mai grave.

„Gingivita este forma inițială a bolii parodontale și se caracterizează prin inflamația gingiilor, sensibilitate și sângerare la periaj. Dacă nu este tratată, aceasta poate progresa spre boli parodontale mai grave.”, atenționează Dr. Stănescu.

În cazurile avansate, tartrul favorizează apariția parodontitei – o infecție cronică a țesuturilor de susținere ale dintelui (gingie, ligamentul parodontal și osul alveolar). Aceasta apare, de regulă, ca o consecință a gingivitei netratate și duce în timp la pierdere osoasă, mobilitatea dinților și, eventual, la pierderea lor.

Efectul este cumulativ: cu cât tartrul rămâne mai mult timp pe dinți, cu atât inflamația gingivală se accentuează, iar procesul distructiv se agravează, compromițând nu doar gingiile, ci și întreaga stabilitate a dinților. Nu întâmplător, parodontita este denumită și „boala dinților sănătoși”, pentru că de cele mai multe ori dinții nu sunt cariați, dar se pierd din cauza distrugerii țesuturilor de susținere.

Prezența tartrului și a inflamațiilor gingivale nu afectează doar sănătatea orală, ci și sănătatea generală.

Bacteriile care provoacă gingivita și parodontita pot pătrunde în fluxul sangvin și pot contribui la apariția unor boli sistemice. Cercetările au arătat legături între boala parodontală și:

• boli cardiovasculare – inflamația cronică favorizează formarea plăcilor aterosclerotice, crescând riscul de infarct și AVC;
• diabet – relația este bidirecțională: diabetul agravează boala parodontală, iar boala parodontală îngreunează controlul glicemiei. Un studiu a arătat că 70% dintre pacienții diabetici raportează sângerare gingivală, însă 33% nu știau că sunt expuși acestui risc;
• sarcină – inflamațiile gingivale netratate pot crește riscul de naștere prematură și complicații neonatale.

Mai mult, cercetările arată că nu doar bacteriile sunt problema, ci și răspunsul inflamator al organismului, care poate declanșa un lanț de leziuni vasculare la nivelul inimii și creierului. 

Nu întotdeauna tartrul este ușor de observat în oglindă. Cel mai periculos este tartrul subgingival, care se depune sub linia gingiei și are o culoare maronie-negricioasă. Acesta nu poate fi detectat cu ochiul liber, ci doar printr-un examen stomatologic complet, folosind sondă parodontală și instrumente speciale.

Pacienții tind să creadă că dacă nu văd depuneri vizibile, dantura lor este sănătoasă. În realitate, tartrul subgingival poate evolua în tăcere, determinând gingii inflamate, adâncirea pungilor parodontale și pierdere osoasă.

De aceea, autoevaluarea în oglindă nu este suficientă. Doar un control stomatologic complet, realizat cu sondă parodontală și instrumentar specific, poate identifica și evalua tartrul subgingival. După evaluarea situației, medicul stomatolog poate îndepărta acest tip de tartru printr-un detartraj profesional cu ajutorul anselor subgingivale. Fără tratament, tartrul întreține inflamația și duce la adâncirea pungilor parodontale, pierdere osoasă și mobilitate dentară. 

Prevenirea acumulării de tartru dentar și apariția gingivitei se bazează pe o igienă orală corectă și pe vizite regulate la medicul stomatolog.

Igiena zilnică

• Periaj dentar de cel puțin două ori pe zi, minimum două minute, folosind o periuță potrivită (moale pentru gingii sensibile sau medie/electrică pentru o curățare eficientă).
• Ață dentară și periuțe interdentare pentru îndepărtarea plăcii dintre dinți, zone greu accesibile periuței clasice.
• Duș bucal și apă de gură antibacteriană pentru reducerea încărcăturii bacteriene.

Detartraj profesional

Chiar și cu o igienă corectă, tartrul subgingival nu poate fi eliminat acasă. De aceea, detartrajul profesional efectuat la fiecare 4–6 luni este esențial pentru sănătatea gingiilor și prevenirea bolilor parodontale. Pacienții cu risc crescut (fumători, diabetici, persoane cu antecedente de boală parodontală) au nevoie de ședințe mai frecvente, la 3–4 luni.

„Detartrajul profesional efectuat la 4–6 luni este esențial pentru prevenirea apariției bolilor parodontale și pentru menținerea unei sănătăți dentare optime.”, atrage atenția Dr. Cristina Stănescu.

Educație și recunoașterea semnelor precoce

Pacienții trebuie să știe să recunoască simptomele timpurii ale gingivitei:

• gingii roșii, umflate sau sensibile;
• sângerări la periaj sau la folosirea aței dentare;
• halitoză (respirație urât mirositoare).

Identificarea la timp și prezentarea la medicul stomatolog pot preveni evoluția spre parodontită și complicațiile acesteia.

Nu uitați, prevenția este întotdeauna mai ușoară decât tratamentul! 
 

Cât de des trebuie făcut detartrajul pentru a preveni problemele gingivale?

În general, detartrajul profesional se recomandă la fiecare 6 luni. Persoanele cu risc crescut (fumători, diabetici, pacienți cu gingii inflamate sau antecedente de boală parodontală) pot avea nevoie de igienizări mai frecvente, la 3–4 luni.

Tartrul este cauza directă a retragerii gingiilor?

Da. Tartrul subgingival întreține inflamația gingivală, iar în timp aceasta determină retracție gingivală. Dacă inflamația nu este controlată prin detartraj și tratamente parodontale, pierderea de țesuturi devine ireversibilă.

Tartrul duce mereu la pierderea dinților dacă nu este tratat?

Nu în toate cazurile, dar riscul este foarte mare. Tartrul dentar favorizează gingivita, care, netratată, evoluează spre parodontită și parodontoza avansată. Aceasta duce la pierderea suportului osos și, implicit, a dinților.

Detartrajul afectează dinții sau smalțul?

Nu. Detartrajul nu deteriorează smalțul, ci îndepărtează doar depunerile de tartru și placă bacteriană. După procedură, dinții pot fi ușor mai sensibili pentru câteva zile, dar această senzație dispare rapid, lăsând gingiile mai sănătoase și respirația mai proaspătă. 
 

1. The truth about dental calculus and ways to prevent it, SNY Clinic
2. Gum disease and the connection to heart disease, Harvard Health Publishing (2021)
3. Diabetes and Oral Health, British Society of Periodontology and Implant Dentistry 2012)

4. What’s the right way to brush your teeth? - Harvard Health Publishing (2022)