Molarul de minte în tratamentul ortodontic

Molarul de minte, cunoscut și sub denumirea de „măsea de minte” sau „al treilea molar”, face parte din ultimul set de dinți care erup în cavitatea bucală, de obicei între 17 și 25 de ani. În numeroase cazuri, acești dinți nu dispun de suficient spațiu pentru a erupe corect, ceea ce poate duce la probleme precum dureri, inflamații, înghesuirea celorlalți dinți sau chiar infecții.

În contextul tratamentului ortodontic – fie că vorbim despre aparat dentar fix, fie despre alignere transparente – prezența molarilor de minte poate influența atât stabilitatea rezultatelor, cât și sănătatea generală a dinților.

Din punct de vedere evolutiv, tendința este de reducere a numărului de dinți. Se estimează că, în viitor, unele grupe dentare – în special ultimii din fiecare serie – vor dispărea complet. Astfel, întâlnim frecvent pacienți cărora le lipsesc unul sau chiar toți molarii de minte, nu prin extracție, ci din cauza absenței mugurilor dentari încă din stadiul de dezvoltare. 

Totuși, atunci când molarii de minte sunt prezenți, erupția lor poate decurge normal, printr-o aliniere corectă pe arcadă, contribuind la o masticație eficientă. În alte cazuri însă, erupția acestor dinți poate fi dificilă și poate produce disconfort sau complicații care necesită intervenție medicală.

Din perspectivă ortodontică, erupția molarilor de minte poate influența semnificativ eficiența și stabilitatea pe termen lung a tratamentului. În cazul pacienților cu maxilare înguste sau insuficient dezvoltate, presiunea exercitată de molarii de minte asupra dinților vecini poate duce la apariția înghesuirilor dentare. Pentru a preveni recidiva după tratament, ortodontul poate recomanda extracția profilactică a acestor dinți înainte de montarea aparatului dentar.

Lipsa spațiului de erupție poate provoca dureri, inflamația mucoasei sau chiar infecții – probleme care se pot agrava atunci când pacientul poartă un aparat dentar și igienizarea este dificilă. În plus, poziția posterioară a molarilor de minte îngreunează curățarea lor, crescând riscul apariției cariilor și afectând astfel sănătatea și stabilitatea dinților aliniați.

Există însă și situații în care extracția molarilor de minte nu este necesară. În aceste cazuri, medicul ortodont îi va monitoriza periodic, pentru a observa evoluția lor. Mai mult, prezența molarilor de minte poate fi uneori benefică: de exemplu, atunci când pacientul a pierdut molarii de 6 ani, acești dinți pot migra și ajuta la închiderea spațiului rămas liber, evitând astfel necesitatea unui implant dentar.

De aceea, este esențial ca ortodontul să realizeze o evaluare completă de la începutul tratamentului, stabilind atât necesitatea, cât și momentul optim al unei eventuale extracții. O planificare corectă contribuie decisiv la succesul tratamentului ortodontic și la menținerea rezultatelor pe termen lung.

Din punct de vedere chirurgical, există mai multe aspecte importante care trebuie avute în vedere. Unul dintre ele este vârsta pacientului. La adolescenți, osul este mai elastic, iar rădăcinile molarilor de minte nu sunt complet formate, ceea ce face extracția mai ușoară și vindecarea mai rapidă, cu riscuri minime de complicații. În schimb, la adulți, densitatea osoasă crește, rădăcinile sunt complet dezvoltate, iar intervenția devine mai complexă, cu o probabilitate mai mare de apariție a complicațiilor.

Molarii de minte care rămân incluși după perioada normală de erupție pot, de asemenea, să dezvolte patologii precum chisturi sau tumori, motiv pentru care evaluarea lor radiologică și decizia corectă privind momentul extracției sunt esențiale.

Un alt aspect esențial îl reprezintă raportul molarului de minte cu structurile anatomice din vecinătate și gradul său de erupție. Un molar complet erupt este vizibil pe arcadă și, de regulă, poate fi extras printr-o intervenție simplă. Pe măsură ce dintele este mai puțin vizibil în cavitatea orală, dificultatea intervenției crește. Astfel, un molar semiinclus sau complet inclus necesită o procedură chirurgicală mai laborioasă, implicând adesea îndepărtarea unei porțiuni de os pentru acces și extragere.

Molarii de minte nu sunt dinți obișnuiți. Rădăcinile lor pot fi foarte aproape de nervul alveolar inferior sau de sinusul maxilar, iar acest raport anatomic diferă de la un pacient la altul. Din acest motiv, extracția necesită o evaluare tridimensională precisă – cel mai adesea realizată printr-o analiză CBCT. Aceasta permite chirurgului să observe cu acuratețe poziția dintelui și să planifice intervenția în siguranță, folosind tehnici precum secționarea controlată a dintelui, îndepărtarea minimă de os și protejarea structurilor anatomice sensibile.

Specialistul în chirurgie dento-alveolară urmează o formare suplimentară față de medicul stomatolog generalist, dobândind competențe avansate în tehnici de chirurgie osoasă, managementul complicațiilor, suturi complexe, controlul hemoragiei și protecția nervilor. Acești specialiști lucrează cu imagistică tridimensională (CBCT), care oferă informații detaliate despre poziția molarilor de minte față de nervul alveolar și sinusul maxilar. Pe baza acestor date, chirurgul poate adapta tehnica operatorie la fiecare caz: extracție completă, coronectomie, abord minim invaziv sau utilizarea instrumentarului specific – precum piezotomul, fiziodispenserul sau microscopul operator.

Un specialist experimentat știe să prevină și să gestioneze prompt eventualele complicații, cum ar fi lezarea nervului alveolar inferior sau lingual, fractura mandibulei în cazul incluziilor profunde, infecțiile postoperatorii, hemoragiile sau edemul. O planificare corectă și utilizarea unei tehnici minim invazive reduc semnificativ aceste riscuri, scurtând durata intervenției și diminuând trauma osoasă. În plus, chirurgul are experiență în realizarea suturilor estetice și în managementul postoperator, ceea ce contribuie la o vindecare rapidă și confortabilă pentru pacient.

„Extracția molarilor de minte nu este o manoperă de rutină, ci o intervenție chirurgicală complexă, care implică structuri anatomice importante. De aceea, cea mai sigură alegere pentru pacient este consultarea unui medic specialist în chirurgie dento-alveolară, cu experiență și acces la tehnologii moderne de planificare 3D. O astfel de abordare asigură o intervenție mai ușoară, mai sigură și o vindecare rapidă, fără complicații.” – Dr. Doris Turcu, Medic Specialist în Chirurgie dento-alveolară.

„Succesul unui tratament ortodontic nu depinde doar de aparatul dentar, ci și de sănătatea și stabilitatea întregii arcade dentare. Colaborarea strânsă între ortodont și chirurg este esențială pentru a obține rezultate predictibile, estetice și stabile în timp.” – Dr. Delia Ciocan, Medic Specialist Ortodonție și Ortopedie Dento-facială.

Printr-o evaluare comună și o planificare atentă, cei doi specialiști pot asigura pacientului un tratament complet, sigur și personalizat.

Pentru pacienți, mesajul principal este unul de încredere: extracția molarilor de minte este o procedură sigură atunci când este realizată de un specialist și la momentul potrivit. În plus, îndepărtarea acestor dinți problematici previne complicațiile viitoare, contribuind la menținerea sănătății orale și la obținerea unui zâmbet echilibrat, frumos și durabil. 

1. American Association of Oral and Maxillofacial Surgeons (AAOMS). White Paper on Third Molar Data. Rosemont, IL: AAOMS; 2022. Disponibil la: https://www.aaoms.org
2. American Association of Orthodontists (AAO). Third Molars and Orthodontic Treatment: Clinical Considerations. AAO Clinical Guidelines; 2021. Disponibil la: https://www.aaoinfo.org
3. Ventä I, Ylipaavalniemi P, Turtola L. Clinical outcome of third molar extraction in relation to orthodontic treatment. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod. 1998;86(4):401–405. doi:10.1016/S1079-2104(98)90278-3
4. Capelli J Jr. Mandibular growth and third molar impaction in orthodontically treated patients. Angle Orthod. 1991;61(3):223–229. doi:10.1043/0003-3219(1991)061<0223:MGATMI>2.0.CO;2
5. Kim TW, Artun J, Behbehani F, Artese F. Prevalence of third molar impaction in orthodontic patients treated nonextraction vs with premolar extractions. Am J Orthod Dentofacial Orthop. 2003;123(2):138–145. doi:10.1067/mod.2003.8