Cauzele apariției abcesului dentar si metode de tratament

O inflamație atât de intensă încât umflă întregul obraz și o durere care nu îți dă pace – aceasta este cea mai comună experiență asociată cu abcesul dentar. Cu siguranță este o problemă pe care am prefera să o evităm. Acest material își propune să ofere suficiente informații pacienților pentru a ști cum să recunoască abcesul dentar, care sunt cauzele care pot duce la apariția lui și ce pot face dacă se confruntă cu această afecțiune. 

Abcesul dentar este o infecție care se poate localiza apical, în vârful rădăcinii dentare, periapical, în țesutul conjunctiv care înconjoară dintele și îl ține pe poziție, sau la nivelul parodonțiului, în zona gingiei. Acest proces inflamatoriu este de obicei asociat cu durerea pentru că puroiul se acumulează într-un spațiu mic, cum este rădăcina dintelui, volumul crește și pune presiune pe țesutul înconjurător. De aici apare senzația de durere asociată abcesului dentar.

Cauze generale ale abcesului dentar  

Abcesul dentar, o infecție bacteriană supurativă, nu apare niciodată fără un motiv. De cele mai multe ori, este consecința directă a unor probleme de sănătate orală preexistente, care permit bacteriilor să pătrundă și să se multiplice în țesuturile moi ale dintelui sau gingiei.  

Caria dentară netratată

Aceasta reprezintă, de departe, cea mai frecventă cauză a abcesului dentar. Atunci când o carie dentară nu este tratată la timp, bacteriile care o provoacă erodează progresiv smalțul și dentina, ajungând în cele din urmă la pulpa dentară (nervul dintelui). Odată ce pulpa este infectată, infecția se poate extinde rapid dincolo de vârful rădăcinii dintelui, formând un abces periapical (la vârful rădăcinii). Durerea intensă, persistentă, este adesea primul semn că infecția a atins acest stadiu.

Boala parodontală

Gingivita și, în special, parodontoza (parodontita) sunt afecțiuni ale țesuturilor de susținere a dintelui. Acumularea de placă bacteriană și tartru sub linia gingiei duce la inflamarea și retracția gingiei, formând pungi parodontale. Aceste pungi devin medii ideale pentru proliferarea bacteriilor anaerobe. Când infecția din aceste pungi nu este controlată, ea poate progresa și duce la formarea unui abces parodontal, localizat de-a lungul rădăcinii dintelui, pe partea laterală. Simptomele pot include gingii roșii și inflamate, sângerare la periaj și durere la masticație.

Traumatismele Dentare

Un dinte care a suferit un traumatism, cum ar fi o fractură, o fisură profundă sau chiar un impact puternic fără o fractură vizibilă, este vulnerabil la infecții. Fisurile pot crea căi invizibile pentru bacterii către pulpa dentară. De asemenea, un traumatism poate leza vasele de sânge care alimentează pulpa, ducând la necroza acesteia. O pulpă devitalizată devine un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor, care pot migra ulterior și forma un abces. Chiar și un traumatism vechi, aparent vindecat, poate fi o cauză a unui abces apărut ani mai târziu.

Pe lângă aceste cauze principale, alți factori precum un sistem imunitar slăbit, igiena orală precară generalizată sau existența unor tratamente dentare incomplete pot crește riscul de apariție a abceselor dentare, creând un mediu propice pentru dezvoltarea infecțiilor. 

Un abces dentar este o infecție bacteriană gravă, caracterizată prin acumularea de puroi în interiorul dintelui, gingiei sau osului care susține dintele. Este esențial să recunoașteți simptomele rapid, deoarece un abces netratat poate duce la complicații serioase, inclusiv răspândirea infecției în alte părți ale corpului. Considerați-l o urgență medicală dentară.

Semnele inflamației locale

Recunoașterea timpurie a unui abces dentar se bazează adesea pe simptomele locale, care pot varia în intensitate, dar sunt de obicei persistente și se agravează în timp.

Cel mai întâlnit simptom este durerea intensă și persistentă: Aceasta este, de departe, cel mai comun și supărător simptom. Durerea poate fi ascuțită, pulsatorie sau o senzație constantă de presiune. Se poate agrava la masticație, la contactul cu alimente fierbinți sau reci, sau chiar poate iradia către ureche, maxilar sau gât.  

De asemenea, zona poate deveni caldă și dintele afectat va fi extrem de sensibil la atingere sau la presiune, chiar și la contactul ușor cu limba sau cu periuța de dinți.  

Zona afectată, fie că este vorba de gingie sau obraz, poate deveni umflată și vizibil inflamată. Această umflătură poate fi moale la atingere și dureroasă. De asemenea, ganglionii limfatici din zona gâtului și a maxilarului se pot inflama ca răspuns la infecție.

Dacă abcesul fistulează (se sparge), puteți simți un gust amar sau metalic în gură, însoțit de o secreție purulentă. Acest lucru este adesea însoțit de o temporară alinare a durerii, iar pacienții pot crede că au scăpat de problemă și să nu mai apeleze imediat la medic. Însă sursa problemei încă există și bacteriile vor continua să se profilfereze, cauzând o nouă infecție. Este important ca pacienții să se adreseze medicului stomatolog pentru a beneficia de tratament astfel încât infecția să fie eliminată complet.

Simptome sistemice și posibile complicații

Pe lângă semnele locale, un abces dentar, mai ales dacă nu este tratat, poate duce la simptome sistemice, indicând o răspândire a infecției, și poate genera complicații grave:

Febră: O temperatură corporală ridicată este un semn clar că infecția s-a extins și corpul luptă împotriva ei.

Stare generală de rău (mialgie, astenie): Vă puteți simți slăbit, obosit, cu dureri musculare și o lipsă generală de energie.

Dificultăți la deschiderea gurii (trismus): Inflamația și infecția pot afecta mușchii masticatori, făcând dificilă sau dureroasă deschiderea completă a gurii.

Dificultăți la înghițire (disfagie): Dacă umflătura se extinde spre gât, poate îngreuna actul înghițirii.

Complicații grave: Fără tratament adecvat, infecția de la un abces dentar se poate răspândi în alte zone ale corpului, inclusiv în osul maxilarului (osteomielită), în sinusuri, în zona submandibulară (celulită, angina lui Ludwig – o infecție severă și potențial fatală a spațiilor fasciale profunde ale gâtului) sau chiar în fluxul sanguin (septicemie), o afecțiune ce pune viața în pericol. În cazuri rare, infecția se poate extinde la creier.

Dacă experimentați oricare dintre aceste simptome, este crucial să contactați de urgență un medic stomatolog. Amânarea tratamentului poate agrava semnificativ condiția și poate duce la complicații ireversibile. 

Tratamentul abcesului dentar este esențial și trebuie inițiat cât mai curând posibil pentru a elimina infecția, a ameliora durerea și a preveni complicațiile grave. Scopul principal este eradicarea bacteriilor responsabile și salvarea dintelui afectat, ori de câte ori este posibil. 

Drenajul și tratamentul cu antibiotic

Primele etape în gestionarea unui abces dentar se concentrează adesea pe controlul infecției acute și ameliorarea simptomelor:

Drenajul abcesului este prima și cea mai importantă etapă în tratarea unui abces. Medicul stomatolog va face o incizie mică în țesutul inflamat pentru a permite puroiului să se dreneze. Acest proces reduce presiunea, ameliorează rapid durerea și ajută la eliminarea infecției. În cazul unui abces periapical (la vârful rădăcinii), drenajul se poate realiza și prin canalul radicular al dintelui, dar această procedură trebuie realizată de medicul endodont.

După drenaj, medicul stomatolog poate prescrie antibiotic pentru abcesul dentar. Acestea sunt necesare pentru a combate infecția bacteriană, mai ales dacă aceasta s-a răspândit și cauzează febră, umflături semnificative sau implicarea ganglionilor limfatici sau dacă sistemul imunitar al pacientului este compromis. Este crucial să urmați întregul curs de antibiotice conform indicațiilor, chiar dacă simptomele par să se amelioreze rapid.

Tratamente endodontice

Odată ce faza acută a infecției este controlată prin drenaj și antibiotice, se trece la tratamentul definitiv al cauzei abcesului. Opțiunile variază în funcție de severitatea infecției, starea dintelui și preferințele pacientului:

Tratamentul de canal este opțiunea preferată pentru salvarea dintelui. Implică îndepărtarea pulpei dentare infectate sau necrozate din interiorul dintelui și al canalelor radiculare. După curățare și dezinfectare minuțioasă, canalele sunt umplute cu un material biocompatibil, iar dintele este sigilat, de obicei cu o coroană, pentru a preveni reinfectarea și a restabili funcționalitatea.

Dacă dintele este prea deteriorat pentru a fi salvat printr-un tratament de canal, sau dacă infecția este prea extinsă, extracția dintelui afectat poate fi singura soluție. Odată extras, infecția se va drena prin alveolă. Este important ca zona să se vindece corespunzător și să se ia în considerare opțiuni pentru înlocuirea dintelui lipsă cu implant pentru a preveni problemele ulterioare.

În cazul abceselor parodontale (ale gingiei), se poate efectua un chiuretaj subgingival și o debridare pentru a curăța pungile parodontale și a elimina placa bacteriană și tartrul care au contribuit la infecție.

Măsuri de prevenție

Cea mai bună abordare este prevenția. Menținerea unei igiene orale riguroase și vizitele regulate la stomatolog pot reduce semnificativ riscul apariției abceselor dentare:

1. Periați-vă dinții de cel puțin două ori pe zi, timp de minimum două minute, folosind o pastă de dinți cu fluor. Folosiți ața dentară sau periuțe interdentare zilnic pentru a îndepărta resturile alimentare și placa bacteriană dintre dinți și de sub linia gingiei.
2. Programați un consult și o ședință de profilaxie o dată la fiecare șase luni, sau conform recomandării medicului. Aceste vizite permit depistarea precoce a cariilor și a altor probleme dentare înainte ca acestea să evolueze spre un abces.
3. Nu amânați tratamentul cariilor, al fisurilor dentare sau al bolilor gingivale (gingivită, parodontită). Acestea sunt principalele căi prin care bacteriile pot pătrunde în interiorul dintelui sau sub gingie, ducând la formarea abceselor.
4. Limitați consumul de zahăr și de alimente acide care pot favoriza apariția cariilor. O dietă bogată în fructe, legume și alimente integrale contribuie la o sănătate orală generală.
5. Protejați-vă dinții în timpul sporturilor de contact purtând o gutieră de protecție.

Prin adoptarea acestor măsuri preventive și acționând rapid la primele semne ale unei probleme dentare, puteți reduce semnificativ riscul de a dezvolta un abces dentar și de a vă menține sănătatea orală pe termen lung. 

Înțelegerea corectă a abcesului dentar este crucială pentru un management eficient și pentru prevenirea complicațiilor. Acestea sunt cele mai comune întrebări legate de această urgență dentară:

Abcesul dentar trece de la sine?

Categoric NU. Un abces dentar este o infecție bacteriană și, ca atare, necesită intervenție medicală profesională pentru a fi eradicat. Deși durerea ar putea părea să se amelioreze temporar dacă abcesul se sparge spontan și puroiul se drenează, infecția de bază rămâne prezentă. Fără un tratament adecvat (drenaj, antibiotice, tratament de canal sau extracție dentară), infecția se va reactiva și poate deveni chiar mai agresivă.

Amânarea tratamentului nu doar că prelungește suferința, dar crește și riscul de complicații grave, cum ar fi răspândirea infecției la nivelul maxilarului, al gâtului, al sinusurilor sau chiar în fluxul sanguin (septicemie), o condiție ce poate pune viața în pericol. Prin urmare, este vital să solicitați imediat asistență stomatologică la primele semne ale unui abces.

Cât durează recuperarea după tratament?

Durata recuperării după tratamentul unui abces dentar variază în funcție de mai mulți factori precum severitatea inițială a infecției, tipul de tratament efectuat și răspunsul individual al organismului.

După drenaj și antibiotice, o ameliorarea semnificativă a durerii și a umflăturii se simte, de obicei, în primele 24-48 de ore. Cu toate acestea, este esențial să finalizați întregul curs de antibiotice, care poate dura între 5 și 10 zile, pentru a asigura eliminarea completă a infecției.

După tratamentul de canal, procesul de recuperare este, în general, rapid. Este posibil să simțiți o ușoară sensibilitate la nivelul dintelui tratat timp de câteva zile, dar durerea severă ar trebui să dispară. Dintele va necesita ulterior o restaurare (de obicei o coroană) pentru a-i reda rezistența și funcționalitatea.

După extracția dintelui, vindecarea completă a alveolei dentare (locul unde a fost dintele) durează, în general, între 7 și 10 zile, timp în care se formează un cheag de sânge protector. Procesul complet de vindecare osoasă poate dura câteva luni. Este important să urmați instrucțiunile post-extracție pentru a preveni complicații precum alveolita uscată.

În toate cazurile, respectarea indicațiilor medicului stomatolog privind igiena orală, medicația (inclusiv analgezicele, dacă este cazul) și controalele ulterioare este crucială pentru o recuperare rapidă și fără complicații.

Abcesul dentar la copii

Abcesele dentare la copii sunt la fel de serioase ca la adulți și necesită aceeași atenție medicală imediată. Cariile netratate sunt cea mai frecventă cauză a abceselor la copii. Traumele dentare (căzături, lovituri) pot de asemenea duce la abcese.

Deși pot apărea la dinții de lapte, aceștia nu trebuie ignorați, deoarece infecția se poate răspândi și poate afecta dezvoltarea dinților permanenți aflați sub gingie. Chiar dacă sunt "doar" dinți de lapte, aceștia joacă un rol crucial în vorbire, masticație și menținerea spațiului pentru dinții permanenți. Netratarea unui abces la un dinte de lapte poate afecta grav dintele permanent aflat în dezvoltare dedesubt.

Părinții trebuie să urmărească semnele asociate cu abcesul dentar și să apeleze cât mai repede la medic. Copiii vor prezenta simptome similare cu adulții: durere, umflătură (uneori foarte vizibilă pe obraz), febră, iritabilitate, refuzul de a mânca sau de a bea. Copiii mici pot avea dificultăți în a exprima exact unde îi doare, manifestându-se prin plâns excesiv, agitație sau atingerea repetată a zonei afectate. Fiți atenți la aceste semne.

Tratamentul abcesului la copii este tratat la fel ca la adulți, prin drenajul infecției și, în funcție de caz, tratament de canal pentru dintele de lapte (pulpectomie) sau extracția acestuia. Antibioticele sunt adesea prescrise.

Ne dorim să evităm astfel de situații care le pot cauza celor mici un disconfort considerabil. Le recomandăm părinților să adopte măsuri de prevenție printr-o igienă orală riguroasă încă de la primul dinte și să se prezinte pentru controale stomatologice regulate, începând cu primul an de viață. Pe durata vizitelor, părinții vor primi toate informațiile necesare pentru sănătatea dentară a copiilor și pașii de urmat. De asemenea, limitarea consumului de dulciuri este esențial pentru prevenirea abceselor la copii.

Nu amânați niciodată să contactați un medic stomatolog pediatru de la primele indicii ale abcesului dentar. O intervenție rapidă poate preveni complicațiile și asigură dezvoltarea sănătoasă a dinților copilului dumneavoastră. 

1. American Dental Association (ADA). "Abscess." mouthhealthy.org. Accesat 19 iunie 2025.
2. Mayo Clinic. "Tooth abscess." MayoClinic.org. Accesat 19 iunie 2025.
3. American Association of Endodontists (AAE). "Abscesses, Fractured Teeth, & Trauma." aae.org. Accesat 19 iunie 2025.