
Abcesul gingival este o colecție localizată de exudat purulent (puroi), apărută în urma unei infecții bacteriene. Poate provoca o umflătură pe gingie, roșeață, durere, sensibilitate și secreție purulentă. Chiar dacă disconfortul se reduce temporar, infecția nu trebuie așteptată să treacă de la sine. Consultația stomatologică este necesară pentru identificarea cauzei și stabilirea tratamentului potrivit.
Abcesul gingival se formează superficial, în țesutul gingiei, atunci când bacteriile pătrund printr-o zonă lezată. Poate apărea, de exemplu, în jurul unui rest alimentar sau al unui alt corp străin rămas sub gingie, care produce iritație și favorizează infecția locală.
În limbajul curent, orice „pungă cu puroi” observată pe gingie poate fi numită abces gingival. Totuși, umflătura poate avea origini diferite:
Aspectul umflăturii nu este suficient pentru stabilirea diagnosticului. Sursa infecției poate fi identificată corect printr-o consultație stomatologică.
Abcesul poate apărea ca o colecție circumscrisă (umflătură) bine delimitată sau ca o mică „bubiță” pe gingie, uneori cu un punct alb-gălbui. Aspectul diferă însă în funcție de localizarea și originea infecției.
Cele mai frecvente manifestări sunt:
Da. Uneori, secreția purulentă se elimină printr-un mic canal de drenaj, numit fistulă, iar presiunea și durerea se reduc. Acest lucru nu înseamnă că infecția s-a vindecat. Sursa poate rămâne activă și necesită tratament.
Febra, starea generală alterată, inflamarea ganglionilor limfatici, edem facial (umflarea obrazului sau a maxilarului) și dificultatea de a deschide gura, pot indica extinderea infecției.
Dificultatea de a respira, vorbi sau înghiți și edemul extins al feței necesită asistență medicală imediată. Acestea sunt recunoscute drept semne de alarmă și de NHS.
„O tumefacție gingivală, cum este denumit medical abcesul gingival, chiar și atunci când nu este dureroasă, poate indica prezența unei infecții. Dacă secretia purulenta se elimină și disconfortul scade, nu înseamnă că problema s-a rezolvat. De aceea, este important să identificăm cât mai devreme sursa infecției. Cu cât intervenim mai repede, cu atât avem șanse mai mari să limităm afectarea țesuturilor și să păstrăm dintele natural.”
— Dr. Diana Beleni, medic specialist în Parodontologie

Abcesul gingival apare atunci când bacteriile pătrund în țesutul gingiei și provoacă o infecție locală. Printre cauzele posibile se numără:
Un rest alimentar, semințe sau bucăți de alune, nuci rămase sub gingie poate leza țesutul și favoriza acumularea bacteriilor.
Igiena orală deficitară permite acumularea bacteriilor în jurul dinților și sub marginea gingiei, crescând riscul de inflamație și infecție.
În cazul pacienților cu boală parodontală, bacteriile rămân catonate în pungile parodontale formate între gingie și dinte. Blocarea drenajului unei astfel de pungi poate duce la apariția unui abces parodontal.
O carie ajunsă la pulpa dintelui poate provoca o infecție la nivelul rădăcinii. Aceasta se poate exterioriza printr-o fistulă, observată de pacient ca o umflătură pe gingie.
Leziunile gingiei, retenția alimentelor sau marginile neadaptate ale unor lucrări dentare pot favoriza iritația și acumularea bacteriilor. Nu orice umflătură apărută lângă o lucrare indică însă că aceasta este cauza.
Anumiți factori pot favoriza apariția infecției sau pot îngreuna vindecarea:
Acești factori nu provoacă întotdeauna direct un abces, dar pot crea condiții favorabile acumulării bacteriilor și evoluției infecției.
La copii, o tumefacție cu colecție de puroi pe gingie poate apărea din cauza unei carii profunde, a unui traumatism dentar, a acumulării bacteriene sau a unui corp străin pătruns sub gingie. Infecția poate afecta atât dinții temporari, cât și dinții permanenți.
Părinții pot observa:
Uneori, abcesul nu provoacă durere intensă, mai ales dacă secreția purulentă se drenează. Absența durerii nu înseamnă însă că infecția a dispărut. Consultația nu trebuie amânată, deoarece infecția se poate extinde și poate afecta țesuturile din jur.
Nu încerca să spargi umflătura și nu îi administra copilului antibiotice fără recomandarea medicului. Tratamentul se stabilește după identificarea sursei infecției.
Deși pot avea manifestări asemănătoare, abcesele se diferențiază prin locul în care începe infecția:
| Tip de abces | Unde apare | Cauze frecvente | Manifestări posibile |
| Abces gingival | Superficial, în țesutul gingiei | Corp străin, leziune locală | Umflătură localizată, roșeață și sensibilitate |
| Abces parodontal | În țesuturile care susțin dintele | Infectarea unei pungi parodontale | Durere, gust și miros neplăcut din cauza secreției purulente și mobilitate dentară |
| Abces dentar (periapical) | La nivelul rădăcinii dintelui | Carie profundă, necroza pulpei sau traumatism dentar | Durere dentară, sensibilitate la masticație și apariția fistulei gingivale |
Localizarea sau aspectul umflăturii nu sunt suficiente pentru stabilirea tipului de abces. Medicul poate identifica sursa infecției prin examinare clinică și, atunci când este necesar, prin teste de vitalitate și investigații imagistice.
Solicită o consultație dacă:
Mergi la camera de gardă sau apelează serviciul de urgență dacă ai dificultăți de respirație, vorbire ori înghițire, dacă umflătura se extinde la nivelul feței, gurii sau gâtului ori dacă afectează zona ochiului.
Diagnosticul începe cu examinarea gingiei și a dintelui din apropierea umflăturii. Medicul va analiza simptomele, momentul apariției acestora și istoricul medical și stomatologic al pacientului.
În funcție de caz, evaluarea poate include:
Aceste examinări ajută la stabilirea originii infecției și la diferențierea unui abces gingival de unul parodontal sau dentar. Diagnosticul corect este esențial, deoarece tratamentul diferă în funcție de cauza abcesului.
Tratamentul se stabilește în funcție de originea infecției. În cazul unui abces gingival propriu-zis, medicul poate drena colecția de puroi, curăța zona și îndepărta corpul străin sau factorul local care a favorizat infecția.
Dacă tumefacția(umflătura) pornește de la rădăcina unui dinte sau este de cauză parodontală, sunt necesare proceduri specifice cauzei identificate.
Antibioticele pot fi recomandate atunci când infecția se extinde, apar febra sau alte manifestări generale ori există factori medicali de risc. Acestea nu înlocuiesc drenajul și tratarea sursei infecției și nu trebuie administrate fără indicația medicului.
Pentru mai multe informații despre opțiunile de tratament, citește articolul despre abcesul dentar: simptome și tratament.
În lipsa tratamentului, infecția poate persista, poate reapărea sau poate afecta țesuturile din jur. Evoluția depinde de sursa abcesului și de starea generală de sănătate, motiv pentru care consultația nu trebuie amânată chiar dacă durerea scade.
Află mai multe despre posibila evoluție și despre riscurile unui abces dentar netratat.
Măsurile luate acasă pot reduce temporar disconfortul, dar nu elimină sursa infecției.
Până la consultație:
Nu. Clătirea cu apă călduță și sare poate calma temporar zona, dar nu vindecă abcesul și nu înlocuiește tratamentul stomatologic. Ameliorarea durerii nu indică neapărat dispariția infecției.
Nu sparge și nu înțepa umflătura, nu aplica aspirină, alcool sau alte substanțe iritante direct pe gingie și nu lua antibiotice fără indicația medicului. Chiar dacă abcesul se drenează spontan, programează o consultație pentru tratarea cauzei.
Riscul poate fi redus prin limitarea acumulării bacteriene și tratarea la timp a problemelor dentare sau gingivale:
Dacă observi sângerări gingivale, sensibilitate sau retenție frecventă de alimente între dinți, solicită o evaluare înainte de apariția unei infecții.
Nu. Chiar dacă abcesul se drenează spontan, iar umflătura și durerea se reduc, sursa infecției poate rămâne activă. Este necesară evaluarea stomatologică pentru identificarea și tratarea cauzei.
Spargerea abcesului permite eliminarea puroiului și poate reduce temporar presiunea și durerea. Aceasta nu înseamnă că infecția s-a vindecat. Clătește ușor gura cu apă de gură antiseptică și programează o consultație.
Nu. Înțeparea sau presarea umflăturii poate răni țesuturile și poate favoriza răspândirea infecției. Drenajul trebuie realizat în condiții controlate, atunci când medicul îl consideră necesar.
Durata vindecării depinde de originea și extinderea infecției, precum și de tratamentul efectuat. Simptomele se pot ameliora rapid după intervenție, însă vindecarea țesuturilor și tratarea cauzei pot necesita mai mult timp.
Antibioticul nu elimină întotdeauna sursa abcesului și nu înlocuiește drenajul sau tratamentul stomatologic. Medicul îl poate recomanda dacă infecția se extinde, apar manifestări generale ori există anumiți factori medicali de risc.
Nu. Clătirile cu apă călduță și sare pot calma temporar disconfortul și pot ajuta la menținerea igienei locale, dar nu elimină cauza infecției și nu înlocuiesc consultația stomatologică.
Abcesul trebuie evaluat de medicul stomatolog și în timpul sarcinii. Tratamentul este adaptat perioadei de sarcină și stării pacientei. Nu lua antibiotice, antiinflamatoare sau alte medicamente fără recomandare medicală.
Da. Retenția alimentelor, acumularea bacteriilor sau iritarea produsă de o lucrare neadaptată pot favoriza inflamația locală. Umflătura poate avea însă și o cauză dentară ori parodontală, care trebuie identificată clinic.
Aparatul dentar nu provoacă direct un abces, dar poate îngreuna igienizarea și poate favoriza acumularea plăcii bacteriene. Dacă observi apariția unei umflături cu puroi, adresează-te imediat medicului, deoarece poate avea și alte cauze.
Da, dacă sursa infecției nu a fost eliminată complet sau persistă factori precum boala parodontală, acumularea bacteriană ori retenția alimentelor. Controalele periodice și respectarea recomandărilor medicului reduc riscul de recidivă.
O umflătură pe gingie (tumefiere gingivală) poate avea mai multe cauze, iar reducerea temporară a durerii nu înseamnă întotdeauna că infecția a dispărut. Consultația stomatologică permite identificarea sursei abcesului și alegerea tratamentului potrivit, înainte ca infecția să afecteze țesuturile din jur.