Mi s-a spus că nu am os pentru implant – mai pot avea dinți ficși?

Dacă ai ajuns la o consultație pentru implant și ai auzit că „nu ai suficient os”, este firesc să te întrebi dacă mai poți avea dinți ficși. În realitate, un volum osos redus nu exclude automat tratamentul cu implanturi. Înseamnă că situația trebuie evaluată atent și că soluția poate fi diferită de la un pacient la altul.

Cantitatea și poziția osului disponibil, numărul dinților care trebuie înlocuiți, starea gingiilor și tipul restaurării dorite influențează planul de tratament. În anumite cazuri este necesară refacerea volumului osos, iar în altele pot exista soluții prin care este valorificat osul disponibil.

În acest articol, Dr. Bogdan Bumbu, medic primar Chirurgie Dento-alveolară și medic specialist Chirurgie stomatologică și maxilo- facială, explică în ce situații este necesară refacerea volumului osos și când anatomia pacientului permite valorificarea osului disponibil.

Pe scurt:

• Lipsa de os nu exclude automat tratamentul cu implanturi;
• Adiția osoasă nu este necesară în toate cazurile;
• CBCT-ul este important pentru evaluarea tridimensională a osului și a structurilor anatomice din zona tratată;
• În funcție de anatomie, pot exista mai multe variante pentru realizarea unei restaurări fixe;
• Tratamentul trebuie planificat individual.

Implantul dentar trebuie inserat într-o poziție corectă, înconjurat de un volum osos adecvat situației clinice și viitoarei restaurări. Atunci când osul disponibil nu permite poziționarea corespunzătoare a implantului, vorbim despre un deficit osos.

După extracția unui dinte, osul alveolar trece printr-un proces natural de remodelare, care determină reducerea progresivă a dimensiunilor crestei alveolare. Aceste modificări sunt mai importante în perioada de după extracție, dar pot continua în timp.

Deficitul osos poate avea mai multe cauze. Boala parodontală poate duce la distrugerea țesuturilor care susțin dinții, inclusiv a osului. De asemenea, contează modificările apărute după extracții, eventualele infecții anterioare și anatomia particulară a maxilarului sau mandibulei.
 

Evaluarea începe cu o consultație clinică și cu analiza istoricului medical și dentar. Pentru planificarea implanturilor este importantă și evaluarea imagistică tridimensională.

Tomografia computerizată - CBCT permite medicului să analizeze în trei dimensiuni>

• volumul și forma osului
• raportul cu structurile anatomice importante, cum ar fi sinusul maxilar sau canalul mandibular.

Este important de precizat că CBCT-ul nu trebuie prezentat ca o metodă care oferă o măsurare exactă și standardizată a „densității osoase”. Rolul său principal este evaluarea tridimensională a anatomiei și a volumului disponibil pentru planificarea intervenției.

În multe cazuri, da. Existența unui deficit osos nu înseamnă automat că singura variantă rămasă este o proteză mobilă.

"Tratamentul depinde de cât os există, unde este localizat și ce tip de restaurare este necesar. Situația unui singur dinte lipsă este diferită de cea în care lipsesc mai mulți dinți sau întreaga arcadă. 
În unele cazuri trebuie refăcut osul înainte de implantare. În altele, anatomia permite utilizarea implanturilor cu alte dimensiuni sau poziționarea lor în zonele în care există suficient os." - Dr. Bogdan Bumbu, medic primar Chirurgie Dento-alveolară și medic specialist Chirurgie stomatologică și maxilo- facială.

De aceea, răspunsul la întrebarea „se poate sau nu?” poate fi dat corect numai după evaluarea clinică, imagistică și protetică a cazului.

Adiția osoasă

Adiția osoasă are rolul de a crește volumul osos într-o zonă în care acesta nu este suficient pentru poziționarea corespunzătoare a implantului.

"În funcție de dimensiunea și forma defectului, există mai multe tehnici și materiale care pot fi utilizate. În unele cazuri, augmentarea osoasă și inserarea implantului pot avea loc în aceeași intervenție. Dacă defectul este mai mare și nu poate fi obținută stabilitatea necesară a implantului într-o poziție corectă, tratamentul poate fi realizat în etape." - Dr. Bogdan Bumbu

Sinus lift-ul

La nivelul maxilarului superior posterior, cantitatea de os disponibilă poate fi influențată de resorbția osoasă și de poziția sinusului maxilar.

Sinus lift-ul este o procedură prin care se creează condiții pentru creșterea înălțimii osoase disponibile sub sinus. În funcție de tehnică și de situația clinică, poate fi utilizat și material de augmentare osoasă.

Dacă osul existent permite obținerea stabilității implantului, inserarea acestuia poate fi realizată uneori în aceeași etapă. În alte situații, augmentarea și implantarea trebuie separate.

Se pot pune implanturi fără adiție osoasă?

În anumite cazuri, da. Implanturile scurte pot reprezenta o opțiune atunci când înălțimea osoasă este redusă și condițiile locale permit utilizarea lor. Consensurile ITI le consideră o alternativă validă în anumite situații, inclusiv pentru reducerea necesității unor proceduri de augmentare.

De asemenea, în tratamentul Dinți ficși în 24 de ore, implanturile sunt poziționate înclinat pentru a utiliza mai bine osul disponibil și pentru a evita structurile anatomice. Această abordare are indicații precise și necesită planificare chirurgicală și protetică atentă.

În cazurile cu atrofie osoasă severă există și soluții chirurgicale mai complexe, rezervate unor situații atent selectate.

Nu. Există pacienți la care volumul osos disponibil permite găsirea unei soluții fără o reconstrucție osoasă extinsă. În alte cazuri, adiția osoasă este necesară tocmai pentru ca implantul să poată fi poziționat corect și să existe condiții favorabile pentru rezultatul protetic urmărit.

Scopul tratamentului nu ar trebui să fie evitarea cu orice preț a adiției osoase. Alegerea trebuie făcută în funcție de anatomia pacientului, poziția optimă a implantului, complexitatea procedurii și prognosticul tratamentului.

Planificarea augmentării osoase trebuie, la rândul ei, făcută pornind de la poziția în care este necesar implantul pentru viitoarea restaurare.

În anumite situații poate fi utilizată încărcarea imediată, adică atașarea unei lucrări protetice pe implanturi într-un interval mai mic de o săptămână de la inserarea acestora. Este vorba despre o lucrare fixă provizorie, care va fi înlocuită cu o lucrare definitivă după procesul de osteointegrare.

Factori esențiali pentru încărcarea imediată:

• caracteristicile osului;
• numărul și distribuția implanturilor;
• obținerea unei stabilități primare adecvate;
• tipul restaurării;
• mușcătura.

Dacă stabilitatea primară este insuficientă sau cazul presupune o augmentare osoasă importantă, poate fi preferată o perioadă de vindecare de câteva luni înainte ca implanturile să fie încărcate.

Atunci când ți s-a spus că ai puțin os, consultația ar trebui să clarifice câteva lucruri esențiale:

• cât os este disponibil și în ce zone;
• dacă este necesară adiția osoasă;
• ce alternative există în cazul tău;
• câte implanturi sunt necesare;
• dacă poate fi realizată o restaurare fixă;
• dacă există indicație pentru încărcare imediată;
• câte etape presupune tratamentul;
• care este durata estimativă până la restaurarea finală.

Planul trebuie stabilit pentru cazul tău, nu ales doar în funcție de dorința de a evita o anumită procedură.

Revizuit medical de: Dr. Bogdan Bumbu

Specializare: Chirurgie Dento-alveolară / Chirurgie stomatologică și maxilo-facială

Data ultimei revizuiri: 11.09.2026

În concluzie, dacă răspunsul primit la alte clinici este că nu ai suficient os pentru implant, te invităm să faci o programare în cadrul clinicii DENT ESTET Oradea.

În urma evaluării, Dr. Bogdan Bumbu poate stabili dacă este necesară reconstrucția osoasă sau dacă există o altă variantă potrivită pentru obținerea unei restaurări fixe.