Cum se trateaza sialoreea – opțiuni medicale și stomatologice

Sialoreea sau hipersalivația înseamnă un proces patologic care constă în prezența salivei în exces în cavitatea orală. Literatura de specialitate consemnează ca sinonim medical și termenul ptialism.

Saliva este substanța apoasă și, de obicei, spumoasă, produsă de cele trei glande salivare majore pereche - parotidă, submandibulară și sublinguală- și de câteva sute de glande salivare minore. Saliva este compusă majoritar din apă, dar include și electroliți, mucus, compuși antibacterieni și diferite enzime. Estimativ, o persoană sănătoasă produce între 0,75- 1,5 litri de salivă pe zi. Prin stimulare, indiferent olfactivă, tactilă sau gustativă, fluxul salivar crește de cinci ori, glandele parotide furnizând cea mai mare parte a salivei.

Normal versus patologic

Diversele funcții ale salivei includ curățarea mecanică a cavității orale, contribuind la homeostazia orală și la reglarea pH-ului oral. Saliva are, de asemenea, proprietăți bacteriostatice și bactericide care contribuie la sănătatea dentară și la scăderea halenei (respirația urât mirositoare). Este importantă în lubrifierea bolusului alimentar, iar amilaza din salivă începe digestia amidonului încă din cavitatea bucală.  

Pentru funcționarea corectă a organismului, salivația este un proces normal și necesar, iar atunci când are loc în exces - hipersalivație, poate reprezenta un simptom al unor afecțuni medicale.  

Hipersalivația este frecventă la bebeluși și dispare după 36 de luni de viață, odată cu maturizarea sistemului nervos central și stabilirea continenței salivare. În timpul erupției dentare, simptomatologia hipersalivației se intensifică, datorită inflamației mucoasei și a proceselor prin care dinții străpung gingia. 

După vârsta de patru ani, hiversalivația este considerată un proces anormal și reprezintă o patologie semnificativă pentru un număr mare de pacienți cu paralizie cerebrală și un număr mai redus  de alte tipuri de tulburări neurologice sau cognitive. La copii, retardul mintal și paralizia cerebrală sunt adeseori implicate. Copiii cu afectare neurologică pot prezenta întârziere în maturizarea controlului neuromuscular oral și pot continua să-și îmbunătățească controlul până la vârsta de aproximativ şase ani, ceea ce îi determină pe medici să întârzie orice intervenție agresivă până la acel moment.

La adulți, boala Parkinson este cea mai frecventă etiologie, urmând accidentele vasculare cerebrale, scleroza laterală amiotrofică, scleroza multiplă, sindromul Down sau autismul. Anomaliile congenitale ale gurii sau feței sunt, de asemenea, implicate.

Există mai multe tipuri de hipersalivație ?

Hipersalivația este de doua feluri:

• hipersalivația anterioară: atunci când saliva se revarsă din cavitatea orală peste buza inferioară prin incontinență salivară, reprezentând tipul cel mai vizibil de hipersalivatie;
• hipersalivația posterioară: atunci când fluxul salivar este produs de glandele salivare către faringe, fiind mai puțin vizibil.

Este sialoreea o boală contagioasă ?

Pacienții cu sialoree experimentează individual o creștere semnificativă a cantității de salivă, fapt care determină un impact direct asupra sănătății și a calității vieții. Unul dintre simptomele principale ale hipersalivației este nevoia frecventă de a înghiți, pentru a reduce cantitatea de salivă acumulată în cavitatea orală, având consecință oboseala musculară la nivelul feței. Simptomatologia variază în funcție de cauza identitificată și de severitatea afecțiunii.

Un alt simptom comun este scurgerea excesivă de salivă din gură, ceea ce este inestetic și deranjant, determinând evident disconfort emoțional cu scăderea stimei de sine și limitând interacțiunea socială. Din cauza pierderii constante de salivă, în hipersalivația anterioară, pacienții pot prezenta deshidratare, cu consecința imediată a respirației neplăcute. 

Probleme funcționale privind vorbirea, masticația sau respirația afectează direct pacienții cu hipersalivație. Cantitatea mare de salivă împiedică pronunția corectă a cuvintelor și poate determina probleme de comunicare pentru pacient. În acelasi fel pot fi identificate probleme înregistrate la masticație - excesul de salivă poate împiedica procesul de digestie și nutriție, prin îngreunarea înghițirii normale a alimentelor și lichidelor sau modificarea gustului, prin diluția componentelor chimice responsabile de senzațiile gustative. Ca factori de risc, anumite alimente, cum sunt citricele sau alimentele cu conținut ridicat de zahăr sau băuturile carbogazoase, pot contribui la hipersalivație.

La nivelul cavității orale, saliva în exces poate crea un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor, crescând astfel riscul de infecții și inflamații ale mucoasei. Pot fi observate uscăciunea și descuamarea buzelor, dermatite și fisuri periorale, macerație cu infecții secundare. Aspirația salivei în plămâni, tusea frecventă sau greața sunt simptome frecvente și reprezintă complicații în hipersalivația posterioară.

Sialoreea este, de obicei, cauzată de o disfuncție neuromusculară, hipersecreție, disfuncție senzorială sau disfuncție anatomică. La nivelul cavității orale, modificările anatomice urmăresc macroglosia- volumul crescut al limbii, incompetența orală, malocluzii dentare, anomalii ortodontice, defecte chirurgicale de cap și gât.

Din punct de vedere stomatologic, afecțiunile dentare, inclusiv cariile extinse, infecțiile gingivale și absența dinților, pot influența negativ capacitatea de a controla saliva. Îngrijirea dentară regulată și tratamentul prompt al problemelor orale pot reduce semnificativ incidența salivării excesive. În plus, protezele dentare necorespunătoare sau deteriorate pot agrava sialoreea și trebuie ajustate sau înlocuite, pentru a asigura o funcție orală optimă. Din acelasi considerent, purtarea aparatelor ortodontice poate conduce la hipersalivație. 

Diagnosticarea și tratamentul salivării excesive implică evaluarea semnelor și simptomelor pacientului, a istoricului medical și examenul clinic, realizate ideal printr-o abordare multidisciplinară. Medicii de familie urmăresc impactul hipersalivației și creșterea calității vieții. Medicii stomatologi, specialiști în chirurgie oro-maxilo- facială, pedodonție sau ortodonție, evaluează patologia din sfera orală și corectează mușcătura. Otorinolaringologii identifică și îndepărtează obstrucția aerodigestivă (macroglosia sau hipertrofia amigdalelor). Neurologii pot urmări pacienții pentru neuropatii craniene semnificative. Alte investigații utile în diagnosticul sialoreei pot include analiza biochimică a salivei, sialometria (măsurarea fluxului salivar) și evaluarea cantității de salivă produse sau sialoendoscopia, pentru depistarea eventualelor modificări morfologice sau obstrucții la nivelul glandelor salivare.

Tratamentul sialoreei începe cu opțiunile nefarmaceutice și urmărește examinarea aspectului cavității orale, inclusiv al mucoasei orale și dinților, verificarea corectitudinii eventualelor lucrări protetice sau evaluarea amigdalelor.

Tratamentele naturiste pentru sialoree nu înlocuiesc terapia profesională, dar se concentrează pe ameliorarea simptomelor- evitarea alimentelor iritante (foarte picante, foarte acide sau foarte sărate), consumul alimentelor puternic antioxidante, stimularea  prin masaj blând a glandelor salivare, cu degetele curate. Paradoxal, creșterea aportului de apă, în vederea menținerii echilibrului hidric al organismului, poate ajuta la reducerea hipersalivației. Saliva devine astfel mai puțin vâscoasă și este mai ușor de înghițit. Salvia, având proprietăți astringente și antimicrobiene, îmbunătățeste per ansamblu igiena orală, iar ceaiurile de salvie pot reduce producția de salivă. O altă plantă utilizată ca remediu pentru gestionarea hipersalivației este ghimbirul. Bomboanele de consistență dură, obligatoriu fără zahăr pentru prevenirea cariilor dentare, sunt o altă variantă naturistă ce urmărește provocarea înghițirilor frecvente. Acest efect este asemănător replicat prin utilizarea dispozitivelor palatale. Acupunctura poate fi o altă alternativă de tratament naturist, ajutând reducerea producției de salivă prin modularea activității sistemului nervos autonom.

Tratamentul stomatologic pentru hipersalivație poate presupune corectarea protezelor dentare și a lucrărilor incorecte și igiena orală riguroasă, pentru prevenirea complicațiilor. Îngrijirea adecvată a tegumentului perioral este, de asemenea, importantă pentru evitarea iritațiilor și infecțiilor pielii lezate de excesul salivar. Aceasta poate include utilizarea de produse specifice pentru protecția pielii. De asemenea, tratamentul ortodontic pentru ocluzie corectă folosind diferite tipuri de aparate ortodontice poate fi recomandat pentru tratamentul sialoreei. 

Anumite dispozitive de antrenament palatal sunt create pentru a corecta poziția limbii și pentru a îmbunătăți funcția palatului moale, contribuind astfel la o înghițire mai eficientă. Aceste aparate pot fi personalizate pentru a se potrivi anatomiei individuale a fiecărui pacient. Alte dispozitive palatale pot ajuta la o mai bună închidere a buzelor. Mici mărgele mobile pot fi plasate intraoral, pentru stimularea mișcărilor limbii, ajutând astfel la devierea salivei spre faringe. Utilizarea acestor mărgele în combinație cu terapia de înghițire a avut succes la pacienții cu sialoree moderată. Biofeedback-ul și tehnicile de semnalizare automată, cu ajutorul dispozitivelor electronice care înregistrează feedback în timp real, au tratat cu succes pacienții cu disfuncție neurologică ușoară și salivară excesivă. Cupele de bărbie și bavetele sunt soluții practice pentru gestionarea salivării excesive, în special în cazul copiilor sau al persoanelor care necesită îngrijire suplimentară. Cupele de bărbie susțin mandibula și pot îmbunătăți alinierea maxilarelor, în timp ce bavetele protejează îmbrăcămintea și pielea de umiditatea excesivă. Deși aceste dispozitive nu tratează cauza sialoreei, ele pot îmbunătăți confortul și igiena pacienților în viața de zi cu zi. 

Un aspect urmărit în tratamentul salivației în exces are în vedere exercițiile de consolidare a musculaturii orale și tehnicile de înghițire care să minimizeze riscul de aspirație a alimentelor. Tehnicile specifice facilitează transferul eficient al salivei și alimentelor din cavitatea orală către faringe și esofag sau urmăresc modificări ale posturii capului. Exercițiile presupun înghițirea conștientă și controlată, conștientizarea mișcărilor limbii și contracția mușchilor gâtului. Sesiunile inițiale sunt scurte, frecvența și durata crește treptat, pe măsură ce tehnica se îmbunătățește. Ședințele de logopedie sunt necesare în acest proces, oferind instrucțiuni personalizate și suport pentru a îmbunătăți controlul secreției salivare prin coordonare crescută în timpul deglutiției. Terapia poate include exerciții de respirație, tehnici de repoziționare a limbii și exerciții de gestionare a secreției salivare.

Poziționarea corectă a capului, ușor ridicată și dreaptă, previne acumularea salivei anterior în cavitatea orală. Hipersalivația în timpul somnului poate fi gestionatăă prin utilizarea mai multor perne, fiind important să se găsească un echilibru între poziționarea corectă și confortul general al pacientului.

Medicamentele orale pentru reducerea hipersalivației sunt anticolinergicele (benzotropină, cu ajustarea dozelor în funcție de severitatea efectelor secundare), care acționează prin blocarea receptorilor care stimulează glandele salivare. O alternativă pentru pacienții la care medicația orală nu este eficientă sau în cazul pacienților cu anumite contraindicații o reprezintă injecțiile cu toxină botulinică tip A. Procedura constă în injectarea toxinei direct în glandele salivare, cu efecte ce se pot menține pentru câteva luni. Procedura poate fi repetată.

Tratamentul chirurgical al hipersalivatiei presupune îndepărtarea glandelor salivare, ligatura sau redirecționarea ductelor parotidiane pentru modificarea traseului de drenaj al salivei, luate în considerare în cazurile de sialoree severă și rezistentă la alternativele terapeutice anterior mentionate.

Hipersalivația, desi este o afecțiune deranjantă, poate fi controlată prin numeroase strategii naturiste și medicale.

Sialoreea este contagioasă?  

Nu. Pacienții cu sialoree experimentează individual o creștere semnificativă a cantității de salivă. Afecțiunea nu se transmite de la o persoană la alta.  

Cât durează tratamentul pentru hipersalivație?

Durata depinde de cauză. Unele cazuri se rezolvă rapid, altele necesită tratament pe termen lung sau repetat.  

Care este diferența între tratamentul medical și cel stomatologic?  

Tratamentul medical folosește medicamente, injecții cu toxină botulinică sau chirurgie. Tratamentul stomatologic corectează protezele, mușcătura și menține igiena orală.  

Există remedii naturiste pentru salivarea excesivă?

Da. Ceaiul de salvie, ghimbirul, bomboanele dure fără zahăr și masajul glandelor salivare pot ajuta, dar nu înlocuiesc tratamentul de specialitate.