Cheilita angulară: de ce apar crăpături la colțurile gurii și cum se tratează

Cheilita angulară este o inflamație care apare la colțurile gurii și poate provoca fisuri, roșeață, usturime, durere sau senzație de arsură. În România, consultul stomatologic sau dermatologic este recomandat atunci când crăpăturile persistă, reapar frecvent, sângerează sau sunt însoțite de leziuni dureroase.

Deși este adesea confundată cu o simplă iritație sau cu herpesul, cheilita angulară este o afecțiune inflamatorie localizată la unul sau la ambele colțuri ale gurii (comisurile labiale). Leziunile pot varia de la fisuri superficiale și roșeață până la crăpături dureroase, care sângerează și provoacă disconfort în timpul vorbirii, alimentației sau deschiderii gurii.

Afecțiunea poate apărea la orice vârstă, însă este întâlnită mai frecvent la persoanele care poartă proteze dentare, au pierdut mai mulți dinți sau suferă de afecțiuni care modifică salivația ori răspunsul sistemului imunitar. Deși poate avea un aspect asemănător cu alte leziuni ale buzelor, cauza este diferită, motiv pentru care diagnosticul și tratamentul trebuie stabilite de medic.

Pe scurt: Cheilita angulară este o inflamație a colțurilor gurii favorizată, de cele mai multe ori, de asocierea dintre umezeala excesivă și factori precum infecțiile cu Candida sau bacterii, protezele dentare neadaptate, deficiențele nutriționale ori anumite afecțiuni generale. 

Crăpăturile de la colțurile gurii apar, de regulă, prin asocierea mai multor factori, precum umezeala persistentă, iritațiile locale, infecțiile sau anumite carențe nutriționale. Identificarea cauzei este importantă atât pentru vindecarea leziunilor, cât și pentru reducerea riscului ca acestea să reapară.

Umezeala excesivă și iritația locală

Una dintre cele mai frecvente cauze ale cheilitei angulare este expunerea prelungită a colțurilor gurii la salivă. Atunci când saliva rămâne în contact prelungit cu pielea, aceasta se macerează, își pierde rolul protector și devine mai vulnerabilă la inflamație și infecții.

Acest fenomen apare frecvent la persoanele care își ling repetat buzele, dorm cu gura deschisă, salivează excesiv sau prezintă pliuri accentuate în colțurile gurii. De asemenea, frigul, vântul, aerul uscat și utilizarea produselor cosmetice iritante pot afecta bariera naturală a pielii și pot agrava leziunile deja existente.

Infecții fungice sau bacteriene

După afectarea barierei cutanate, microorganismele care există în mod normal în cavitatea orală pot determina apariția unei infecții locale. Cel mai frecvent este implicată Candida albicans, o ciupercă prezentă în mod obișnuit în flora orală, dar care se poate multiplica excesiv atunci când condițiile sunt favorabile.

Probleme dentare sau proteze neadaptate

Din perspectiva medicului stomatolog, factorii dentari reprezintă una dintre cele mai importante cauze ale formelor recurente. Protezele dentare vechi sau instabile, lucrările protetice neadaptate și pierderea mai multor dinți modifică în timp poziția buzelor și dimensiunea verticală a feței.

În aceste situații, la nivelul comisurilor se formează pliuri în care umezeala persistă mai mult timp, favorizând iritația și dezvoltarea microorganismelor. De aceea, tratamentul local oferă adesea doar o ameliorare temporară dacă problema dentară nu este corectată.

Deficiențe nutriționale

Atunci când cheilita angulară reapare fără o cauză locală evidentă, medicul poate recomanda investigații pentru identificarea unor deficiențe nutriționale. Printre cele mai frecvent asociate se numără deficitul de fier și vitaminele din complexul B, în special vitamina B2 (riboflavină), vitamina B9 (acid folic) și vitamina B12.

O alimentație dezechilibrată, anumite afecțiuni digestive sau tulburările de absorbție pot favoriza apariția acestor carențe. Corectarea deficitului poate contribui atât la vindecarea leziunilor, cât și la reducerea riscului de recurență.

Factori de risc generali

Există și afecțiuni generale care cresc susceptibilitatea la dezvoltarea cheilitei angulare prin afectarea mecanismelor de apărare sau a regenerării țesuturilor. Printre acestea se numără diabetul zaharat, imunitatea scăzută, xerostomia (gura uscată) și tratamentele care modifică flora orală.

Persoanele care utilizează antibiotice pentru perioade îndelungate, corticosteroizi inhalatori sau tratamente imunosupresoare pot dezvolta mai ușor infecții fungice ale cavității orale, inclusiv cheilită angulară. În aceste cazuri, tratarea leziunii trebuie însoțită de controlul afecțiunii de bază și de monitorizare medicală. 

Manifestările clinice diferă de la un pacient la altul, în funcție de cauza care a declanșat inflamația și de severitatea acesteia. Uneori sunt ușoare și dispar după eliminarea factorului iritant, însă în alte cazuri persistă sau reapar periodic.

Cele mai frecvente simptome sunt:

• crăpături la unul sau la ambele colțuri ale gurii;  
• roșeață și inflamație locală;  
• senzație de usturime, arsură sau înțepătură;  
• durere la deschiderea gurii, vorbit sau mestecat;  
• sângerare ușoară atunci când fisurile se adâncesc;  
• cruste sau coji care se desprind repetat;  
• secreții sau zone umede la nivelul leziunii;  
• leziuni care se vindecă greu sau reapar frecvent.

Uneori, o iritație minoră se poate ameliora în câteva zile prin evitarea factorilor iritanți și hidratarea corespunzătoare a buzelor. Dacă leziunile persistă, se agravează sau reapar, este recomandată evaluarea de către un medic stomatolog sau dermatolog.

Este recomandat să te programezi la medic dacă:

• fisurile persistă mai mult de câteva zile, în ciuda măsurilor de îngrijire;  
• leziunile reapar frecvent;  
• apare durere intensă, sângerare sau secreții;  
• porți proteze dentare sau ai lucrări protetice care nu mai sunt stabile;  
• observi modificări ale mușcăturii sau ai pierdut mai mulți dinți;  
• apar și alte simptome orale, precum candidoză, limbă dureroasă sau gură uscată.  

În cazurile în care se suspectează o infecție fungică sau bacteriană persistentă, medicul poate recomanda și teste microbiologice. 

Tratamentul cheilitei angulare este stabilit în funcție de cauza care a determinat apariția leziunilor. Deoarece aceeași manifestare poate avea cauze diferite, nu există o soluție universală, iar automedicația nu este recomandată.

Obiectivele tratamentului sunt:

• vindecarea inflamației;  
• eliminarea infecției, atunci când aceasta există;  
• refacerea barierei cutanate;  
• corectarea factorilor care favorizează reapariția bolii.

Tratament în funcție de cauză

Atunci când medicul stabilește că este prezentă o infecție cu Candida albicans, poate recomanda tratament antifungic local, iar în anumite situații și tratament sistemic. Dacă leziunea este suprainfectată cu bacterii, poate fi indicat un tratament antibacterian.

Pe lângă tratamentul antiinfecțios, sunt recomandate frecvent produse cu rol de protecție și reparare a barierei cutanate. Acestea reduc contactul pielii cu saliva, limitează iritația și favorizează vindecarea fisurilor.

Este important de reținut că utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor, antifungicelor sau corticosteroizilor poate modifica flora locală și poate favoriza recidivele. Din acest motiv, tratamentul trebuie început doar după evaluarea medicală.

Corectarea factorilor dentari

În cazul dinților lipsă sau a protezelor dentare care nu mai oferă sprijin adecvat buzelor, saliva va continua să se acumuleze la colțul gurii.

Medicul stomatolog poate recomanda:

• verificarea adaptării protezelor dentare;  
• ajustarea lucrărilor protetice existente;  
• evaluarea ocluziei (mușcăturii);  
• refacerea suportului buzelor prin tratamente protetice sau implant dentar, atunci când este indicat.  

În unele situații, simpla corectare a acestor factori reduce semnificativ riscul de recurență și contribuie la vindecarea completă a leziunilor.

Recomandări pentru îngrijirea zilnică

Pe lângă tratamentul recomandat de medic, îngrijirea zilnică joacă un rol important în vindecarea cheilitei angulare și în prevenirea reapariției acesteia.

În perioada de recuperare este recomandat:

• să eviți linsul sau mușcatul buzelor;  
• să hidratezi buzele cu produse emoliente recomandate de medic;  
• să menții o igienă orală riguroasă și să cureți corect protezele dentare;  
• să consumi suficiente lichide pentru a preveni uscăciunea mucoaselor;  
• să eviți temporar alimentele foarte acide, picante sau iritante;  
• să urmezi tratamentul exact așa cum a fost prescris.  

Dacă episoadele se repetă, nu este suficientă tratarea simptomelor. Identificarea și eliminarea factorului favorizant reprezintă cea mai eficientă metodă de a reduce riscul unor noi episoade și de a menține sănătatea cavității orale.